Este deja de notorietate că fiecare partid ajuns la putere dirijează banii de la buget spre ministerele sale, iar miniştrii spre oamenii de afaceri faţă de care au obligaţii din campaniile electorale ori cu care sunt legaţi de varii interese. În judeţe, lucrurile se petrec după acelaşi scenariu. A devenit aproape o regulă ca licitaţiile să fie măsluite, ca marile lucrări să fie câştigate de aceleaşi firme, în serie ori, din când în când, prin rotaţie.
Dincolo de lege, s-au constituit adevărate „coduri de procedură” pentru deturnarea banului public şi pentru acapararea lui, în devălmăşie, de către autorităţi corupte şi oamenii de afaceri de care acestea se folosesc. Lăcomia este mare, obrazul este gros, hoţia nu mai are limite. Miliardele de euro se scurg anual pe alte canale decât pe cele destinate realizării unor obiective de interes public. Bunăoară, cu banii care au fost alocaţi şi tocaţi, an de an, pentru „autostradă” am fi putut construi două autostrăzi sau măcar una care să unească un capăt al ţării cu celălalt. Tot din cauza hoţiei aproape oficializate nu avem drumuri bune, chit că la noi kilometrul de asfalt se plăteşte dublu faţă de UE.
Cum este posibil să se fure sume enorme de la buget? Tocmai pentru că pe toate poziţiile importante din administraţie, din toate structurile – centrale ori teritoriale – sunt implantaţi „oamenii de încredere” ai partidului aflat la putere. Rolul lor nu este de a veghea la respectarea legii, ci de a proteja şi favoriza fărădelegile. Servindu-i pe cei care i-au săltat în fotolii moi, se servesc şi pe ei înşişi, prin cotă-parte din pradă, prin promovări în posturi şi mai bune etc.
Grav este faptul că ne-am obişnuit atât de mult cu hoţia şi ticăloşia încât nimic nu ne mai miră, nimic nu ne mai revoltă. Iar pe acest fond al apatiei opiniei publice prăpădul se înteţeşte, nimic nu merge, nimic nu este ceea ce ar trebui să fie.
Tristan Mihuţa
