O alta, poate mai mare cu un an, amestecă balega de cal cu apă şi cu lut, iar cu amestecul obţinut „cîrpeşte” pereţii clasei. Să nu mai intre vântul prin crăpături. Se pregătesc, cum ar veni, pentru deschiderea noului an şcolar. Prefectul judeţului, nu pare afectat de ce vede: „Asta nu-i nimic, îl lămureşte el pe reporter, cu aerul de superioritate al atotcunoscătorului. Sunt altele (şcoli – n.n.) şi mai şi”. Adicatelea, şi mai nenorocite.
Scene de Evul Mediu, în mileniul al treilea. Aceasta este România. Dacă am putea vedea cum se prezintă toate şcolile din ţară, astăzi, ne-am îngrozi. Unele sunt în paragină. La altele s-a cârpit pe ici, pe colo, dar lucrările nu sunt terminate. Sunt şi şcoli puse la punct, de nici un an, în care s-au băgat bani serioşi, dar care au fost închise…
Este prima zi de şcoală şi copiilor li se predă prima lecţie. Una despre nimicnicie.
JA-O.PANĂ
