Vom ieşi atunci când când criza va diminua în alte părţi ale lumii, prin măsurile guvernelor altor state. Totuşi, dincolo de numitorul comun, între cele două declaraţii există o deosebire de nuanţă. Preşedintele Băsescu încerca să scuze Cabinetului Boc, să-i mascheze neputinţa invocând fatalismul, pe când Ad. Vasilescu relevă tocmai incapacitatea acestui guvern şi faptul că suntem la mila Domnului.
De departe, avem un guvern care este paralel cu realitatea. Nu o să invoc lipsa de seriozitate a ministrului Sebastian Vlădescu, pentru declaraţiile aberante, nici despre cum acelaşi ministru îşi alege consilierii (pe Andrei Gheorghe, pe Dan Bittman), de parcă ar fi ministru peste Cultură, nu peste Finanţe, într-un an de criză economică severă. Mă refer mai cu seamă la faptul că, de un an şi mai bine, echipele lui Emil Boc au generat confuzie în societate, prin numeroasele ordonanţe şi proiectele de lege pe care le-au conceput şi care, ulterior, de multe ori după ce au început să producă efecte, au fost declarate neconstituţionale.
Avem pe tapet, chiar zilele acestea, un exemplu cras de prostie sau, poate, de neruşinare crasă. Şefii PD-L de la aproximativ 1500 de deconcentrate, din întreaga ţară, stau pe funcţii, începând de ieri, fără a avea o acoperire legală. Şi asta, pentru că actul normativ prin care au fost numiţi a fost declarat neconstituţional, iar Guvernul şi Parlamentul nu au făcut corecturile necesare. O consecinţă a bulibăşelii produse este aceea că respectivii directori ai PD-L nu au drept de semnătură – iar dacă nu au acest drept, devin ilegale şi actele emise de ei, şi plăţile pe care le efectuează etc. Sigur, în ceasul al doisprezecelea se recurge la tot felul de tertipuri pentru a se drege busuiocul. Bunăoară, se are în vedere delegarea atribuţiilor, dar rămâne fapt dovedit că Guvernul Boc nu ştie nici câte prune are în traistă, darmite să mai conceapă strategii inteligente pentru a ne scoate din criză.
T.M.
