Suntem uluiţi de incapacitatea Guvernului de a absorbi fondurile europene, când, de fapt, nu este vorba despre incapacitatea Guvernului, ci despre a României. De unde ni se trag toate, cine este vinovat pentru prăbuşirea continuă a nivelului de trai, a României, în general ?
Sigur, în mare măsură, toate Guvernele, inclusiv cel de acum, au partea lor de vină, îndeosebi din cauza amestecului nepermis de mare al politicului în administrarea statului şi, mai ales, a comunităţilor. De ce, însă, declinul s-a accentuat tocmai după aderarea la Uniunea Europeană, când toată lumea se aştepta ca lucrurile să capete o turnură fericită ? Răspunsul este simplu : momentul aderării la UE a fost forţat, mult devansat faţă de cel optim. Nu Uniunea Europeană, în întregul ei, ci marile puteri care au creat-o şi o conduc în primul rând în interesul propriu, aveau nevoie de expansiune, indiferent că viitoarele aderate erau sau nu erau pregătite să joace după reguli noi. Mai ales în perioada de preaderare, României i-au fost impuse nişte reguli de-a dreptul cinice, fiind obligată să manufactureze fără a avea niciun instrument. I s-a cerut să facă operaţii pe creier cu un cuţit de bucătărie, a fost obligată să se înscrie în PUG-ul Uniunii Europene, aceasta neînsemnând că de acum înainte va avea voie să construiască doar conform acestuia, ci, în proporţie de 99%, că trebuie să demoleze tot ce are.
România nu a fost atrasă în Uniunea Europeană de dragul României, ci din nevoia acută de piaţă de desfacere pentru marii producători din interior, care, nu-i aşa, trebuia să tragă în continuare profit din megaconcernul industrial şi comercial pe care l-au creat. Cum România producea cam tot ce se produce în Uniunea Europeană, putând deveni, după revoluţie, un concurent de temut la capitolul exporturi, trebuia introdusă de urgenţă, pentru a i se putea impune să-şi distrugă mijloacele de producţie, pentru că nu corespundeau normelor europene. Dacă mai zăboveau câţiva ani, România ar fi reuşit să ajungă la un nivel suficient de compatibil cu UE şi nu i se mai puteau impune imense sacrificii, nu mai putea fi redusă la statutul de piaţă de desfacere. Condiţii în care mai marii UE chiar nu ar mai fi avut nevoie de România…
S.T.
