17. august 2010 13:44; Reactualizat la: 17.08.2010 13:44


Şantaj pentru pace socială

Prevederea din noua Lege ANI conform căreia şi liderii de sindicat vor fi obligaţi să îşi declare averile are multiple conotaţii şi tot atât de multiple efecte, unele imediate, altele, în timp.

Pentru început, sare în ochi scopul imediat pe care l-au urmărit cei care au venit cu ideea. Se anunţă o toamnă şi iarnă de-a dreptul incendiare pe plan social, nu doar prin prisma a ceea ce se vede acum, după ce măsurile de austeritate ale Guvernului au început să-şi arate primele efecte, cât în perspectiva a ceea ce va urma. Negocierile crâncene cu sindicatele, pe diferite paliere, vor fi, cât de cât, uşurate prin subordonarea, cel puţin parţială, a liderilor sindicatelor. Ameninţaţi cu verificarea averilor de către ANI, liderii vor deveni mult mai maleabili şi se vor mulţumi cu o spoială de sindicalism, prin aducerea la Bucureşti a unora care se vor mulţumi să danseze pinguinul şi să compună versuri satirice la adresa guvernanţilor.

Ceea ce au făcut până acum, adică mimarea sindicalismului, în urma cârdăşiei cu puterea politică, în scopul de a-şi servi propriile interese, inclusiv financiare, liderii sindicali vor face de frică. Orice s-ar spune, frica de deposedarea de avere, urmată de înfundarea puşcăriei, este mult mai mare decât frica de sindicaliştii furioşi că ţi-ai bătut joc de ei şi ai bătut palma cu duşmanul. Rezultatul imediat al şantajării capilor sindicatelor este asigurarea unei minime păci sociale, pentru că este mult mai uşor să controlezi, eventual, să reprimi mişcările sociale care se produc haotic şi sporadic, din lipsa organizării şi coordonării. Bate- voi păstorul şi se va risipi turma, se spune la Biblie.

Pe termen mediu şi lung, găselniţa din legea ANI va adânci subordonarea politică a sindicatelor, prin intermediul liderilor, cei mai mulţi dintre ei, şantajabili. Cel mai pervers efect, însă, va fi discreditarea mişcării sindicale, prin accentuarea neîncrederii sindicaliştilor faţă de liderii lor, care le va tăia apetitul faţă de înscrierea în sindicat. La ce bun să plăteşti cotizaţie, să te expui concedierii sau diminuării salariului, participând la greva comandată de lider, când, de fapt, pe el nu-l interesează decât să câştige el, lăsându-te de izbelişte după ce se va vedea cu sacii în căruţă ? Întrebarea este :înafară de scopul iniţial, nu cumva şi efectul pervers de mai sus a fost trecut tot la scopuri ?…

S.T.



Recomanda articolul

Parerea ta
Care este parerea ta?
Filtreaza comentariile  | 
Filtru comentarii Inchide optiunile  X



Ultimele stiri din categoria ARADON opinii
Romani, fiti optimisti!
Tineretul studios de astăzi nu are de unde să ştie poveştile pe care le învăţam noi la şcoală, aşa că [...] mai multe »
Colonialism in Europa
Traian Băsescu, Emil Boc şi „trompetele lor” ne ameninţă zilnic că, dacă nu mai strângem cureaua, dacă [...] mai multe »
Lacustele PDL au invadat tara
România trece prin perioada unei nenorociri căreia greu îi găseşti un precedent. De câţi ani, ţara este [...] mai multe »
Noile profetii ale lui „Tata Omida”
Sebastian Lăzăroiu, acest „Tata Omida” al scenei politice, continuă şirul prezicerilor. Mai zilele trecute o [...] mai multe »
La plecarea lui Ion Diaconescu
S-a stins şi Ion Diaconescu, la o vârstă frumoasă şi după o viaţă zbuciumată. Se spune că despre morţi se [...] mai multe »
Vise care au devenit obsesie
Chiar dacă i se pun piedici (vezi tăierea pensiilor), chiar dacă partenerii de coaliţie zic „ba”, preşedintele [...] mai multe »
Mai multe din categorie »

feedback

Logare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou