Oameni cu o imensă experienţă, profesionişti de mare valoare, au fost aruncaţi în hârdăul cu lături, alături de trepăduşii care îşi turnau vecinii că ascultă Radio Europa Liberă sau că îl înjură pe Ceauşescu. Sistemul imunitar al statului a fost adus în stare de colaps, permiţând- de cele mai multe ori, cu bună ştiinţă- serviciilor secrete străine să joace tontoroiul în ograda noastră.
Nu asta a fost, însă, picătura care a umplut paharul, ci faptul că toate guvernele au încercat să îşi aservească serviciile de informaţii, să le facă slugi şi unelte obediente. Prea marea abilitare a politicului de a decide asupra funcţionării şi rolului lor le-a adus în pragul imposibilităţii de funcţiona cât de cât normal. Abia după intrarea României în NATO, serviciile de informaţii şi-au adus aminte că, de fapt, ele sunt parte a unei structuri suprastatale, care are regulile sale şi potenţa de a-şi pune în aplicare planurile. E drept, uneori, diabolice şi contrare statului din care provin, însă în proporţie covârşitoare dedicate apărării ţării şi intereselor ei.
Avalanşa de arestări şi crucificări publice ale unor mahări care se credeau deasupra legii este pusă pe seama PD-L şi a preşedintelui Traian Băsescu, în calitate de „proprietari” ai serviciilor de informaţii. Nimic mai eronat, scurgerea de informaţii nu este făcută la comanda lui Băsescu şi a PD-L, ci din propria iniţiativă a serviciilor. După ce douăzeci de ani politicul a fost ca un monolit, succesiunea la putere a diverselor partide nereuşind să distrugă tentaculele caracatiţei, a intervenit o breşă, făcută de sentimentul de ură faţă de duşmanul politic şi lărgită, pe zi ce trece de către serviciile de informaţii. Ceea ce vedem astăzi este abia începutul, iar cei care se cred la adăpost îşi vor da seama cât de curând că s-au înşelat amarnic.Înclin să cred că de aici, din decontarea anilor de umilinţă înduraţi de către serviciile de informaţii va începe asanarea societăţii româneşti. Măcar până la pragul minim impus de normele statului modern, de drept.
S.T.
