La noi, conducătorii sunt mai buni, mult mai buni, decât poporul. Cum ar veni, nu-i merităm. Şi ei ştiu asta, că nu degeaba sunt deştepţi, pe când noi, proştii, nici nu înţelegem ce noroc avem, cât suntem de binecuvântaţi cu această generaţie de conducători de excepţie.
Primul învăţător al neamului, Traian Băsescu, a ajuns la disperare, din cauza prostiei şi nerecunoştinţei de care dau dovadă supuşii. Nu le mai suportă minciunile, lenea, nemulţumirile. Toţi refuză să vadă cât munceşte dumnealui – munceşte 16 ore pe zi, adică atât cât munceşte un profesor într-o săptămână. Profesorii nu pricep nici măcar atâta lucru şi se plâng că au salarii mici. Să plece, să plece şi medicii, că acum avem libertatea după care am tânjit. Cine ne mai pansează, cine ne mai operează, cine ne mai scrie o reţetă? Navem decât să dăm o fugă până la Budapesta ori până la Viena. Ori…
Urmând exemplul lui Zeus, ministrul Adriean Videanu a devenit şi dumnealui aţos şi se răsteşte la popor. O face cu aceeaşi obrăznicie, care vine din superioritatea pe care şi-o asumă. Explică semenilor cum se poate trăi cu 1500 de lei; le reaminteşte rolul ancestral al bărbatului de a aduce hrana şi rolul femeii de-a o găti; cine nu se descurcă ori e mai mofturos, să-şi ia încă un „job”, că nu-i o problemă cu locurile de muncă etc. Dumnealui lucrează de la ora şapte, „când voi nici nu v-aţi trezit”, şi până la ora opt-nouă seara, iar când lucra în mediul privat muncea 20 de ore pe zi. Un pişicher din mulţime îl întreabă pe bună dreaptate: „Şi nu mai dormeaţi, nu mai făceaţi nimic”!? Lauda de sine a ministrului Videanu s-a vărsat apoi în mojicie. A crescut producţia, dar românii nu înţeleg, aşa că de ce să ne explice dumnealui cum devine problema cu creşterea producţiei, dacă tot nu înţelegem.
Da, suntem prea proşti pentru nişte conducători atât de buni. Iar dacă suntem proşti, dacă nu putem să vedem cât muncesc ei pentru noi, nu le putem fi nici recunoscători. Mă şi mir că mai au atâta entuziasm să trudească pentru noi, cei mulţi şi proşti!
T.M.
