Adevăraţii suporteri ai „Bătrânei Doamne”, nu cei a căror tăcere a fost răsplătită cu favoruri, nu vor uita şi ierta niciodată a doua parte a „erei Nicolae Bara” şi, îndeosebi, „episodul Chirilă”, poate, cel mai negru din istoria clubului. De unde, practic, ni se trag (mai) toate relele.
Cu un tupeu tipic dâmboviţean, fostul creditor al grupării fanion a Aradului se trezeşte plângând, chipurile, utiştilor de milă. Utişti, de al cărui brand s-a folosit, ără scrupule, pentru a se ridica din neant. Cu nonşalanţa celui care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, Bara – aici a vrut să ajungă – ne (re)aminteşte că a luat UTA din Liga III, cu un pasiv de 400 000 Euro şi a răzbit. Omite, cu bună ştiinţă, să pomenească de rolul asociatului, la acea vreme, Sandu Ion. În spatele căruia aruncă doar neîmplinirile.
D.S.
