Pentru că din frustrarea lui Gabriel Oprea de-a nu fi ajuns ministrul Internelor s-a născut acest germene al frondei faţă de PSD. Gabriel Oprea a colectat tot veninul, toată ura viscerală şi le-a folosit ca şi combustibil împotriva PSD, pentru a-l slăbi, lovindu-l acolo unde îl doare mai tare. Asociat ca reprezentant al unor clanuri mafiote sau ca protector al unor interlopi, Oprea a trecut în tabăra duşmanului fără să clipească, fără să facă recurs la morală ori la onoare. Trecerea unui militar de carieră, cu arme şi bagaje, în tabăra duşmanului de moarte, angajarea sa în slujba lui Traian Băsescu este un act josnic, care pune în discuţie caracterul acestui om.
Toată zbaterea lui Gabriel Oprea este subsumată distrugerii opoziţiei, creării unei majorităţi parlamentare artificiale, în totală discordanţă cu rezultatul alegerilor din noiembrie 2008. Cui foloseşte activitatea subversivă a lui Gabriel Oprea? Evident, lui Traian Băsescu şi, prin recul, Partidului Democrat-Liberal. Cu sprijinul aşa-zişilor independenţi, PD-L poate guverna liniştit, oricât de incompetentă ar fi această guvernare. Pe de altă parte, preşedintele Băsescu se foloseşte de acest grup (format din parlamentari care sunt suspectaţi că şi-au dat cinstea pe bani şi favoruri) pentru a modela Constituţia după cum îi este vrerea.
Grupul „independenţilor” musteşte de promiscuitate – din punct de vedere moral, dar şi din perspectiva competenţelor, ideologiei, doctrinelor etc. Avem de-a face cu parlamentari care au o reputaţie proastă, cu arivişti, cu inşi flămânzi să parvină, să primească funcţii, cu anonimi incapabili să se impună, alături de câţiva (puţini) oameni de calitate. Ce ne arată acest mixtum compositum? Că pe nimeni nu interesează calitatea umană a grupului. Tot ce contează este cantitatea, numărul de voturi de care să beneficieze Traian Băsescu şi PD-L. Este greu de crezut că acest grup are viitor. Primii care se vor scutura de el vor fi PD-L şi Băsescu, de îndată ce vor avea alte variante pentru o majoritate parlamentară. Asta e soarta oricărui instrument, atunci când devine inutil.
T.M.
