. In sens comprehensiv, din acel moment putem vorbi de raportarea reflexivă a omului la realitate – pentru a o înţelege şi pentru a fi capabil să acţioneze în cunoştinţă de cauză. Desigur, nu intenţionez să ţin prelegeri de gnoseologie ori de epistemiologie. Pur şi simplu, am invocat „zorii” procesului de cunoaştere pentru că, tot mai des, am ajuns să mă întreb dacă unii dintre noi au depăşit „faza zorilor”, dacă se întreabă ce şi de se întâmplă în jur, dacă au atins capacitatea de relaţionare critică la realitate.
Pentru că, bunăoară, privind manifestările de simpatie ale oltenilor faţă de primarul Craiovei, Antonie Solomon, este greu de acceptat că aceşti cetăţeni înţeleg ce înseamnă luarea de mită, care este rolul Justiţiei în societate, ce rost are pedeapsa… Nu avem în faţă un caz singular. Mulţime s-a adunat şi sub zidurile arestului unde fusese încarcerat Gigi Becali. Mii de oameni au semnat, la Râmnicu Vâlcea, pentru ca primarului lor, condamnat la trei ani închisoare, să i se acorde titlul de „cetăţean de onoare”! La noi, la Arad, au fost mulţi naivi – politicieni ori cetăţeni simpli – care au socotit că primarul Gheorghe Falcă va fi sancţionat de arădeni pentru faptul că este acuzat de luare de mită, abuz în serviciu etc. N-a fost. Dimpotrivă a fost reales „en fanfare”.
Ne tot plângem că avem corupţie cât cuprinde, dar nu avem corupţi, prinşi, dovediţi, condamnaţi. Altfel spus, la nivel general, in abstracto, cerem curăţenie morală, pretindem ca Justiţia să-şi facă datoria (orbeşte!) dar, când ne aflăm în faţa cazurilor concrete, se găsesc alarmant de mulţi apărători şi susţinători ai acuzaţilor şi chiar ai celor condamnaţi. Promiscuitatea aceasta morală este îngrijorătoare pentru igiena şi sănătatea conştiinţei civice. Asemenea somnului raţiunii, şi toleranţa complice poate naşte monştri, sui generis. Iar când politicul susţine campanii de laudatio pentru infractorii săi, folosindu-se de naivitatea electoratului, monştrii primesc mandat oficial să secătuiască ţara , fixându-ne în sărăcie eternă.
T.M.
