Strategia naţională a drobului de sare

Guvernanţii democrat-liberali demonstrează că, într-adevăr, cunosc strategia mulţimilor, utilizând arta manipulării cu mare succes. Un exemplu în acest sens îl constituie aducerea sindicatelor- evident, mă refer la sectorul bugetar, pentru că în domeniul privat sunt ca şi inexistente- într-o postură cu totul nouă.

Pentru prima dată după revoluţie, sindicaliştii nu mai negociază creşteri salariale- justificate sau nu- ci ar considera o mare victorie dacă ar reuşi să menţină salariile la nivelul celor din 2009. Mai mult decât atât, protestele sindicale nu sunt îndreptate împotriva concedierilor dintr-un sector sau altul, ci împotriva dimensiunii acestora. Sunt în stare să renunţe până şi la salariile compensatorii pentru cei indisponibilizaţi, numai să fie cât mai puţini.

Că este vorba despre o strategie abilă a guvernanţilor, o sugerează ambiguităţile lansate în presă pe toate canalele de către diverşi miniştri. Unii au avansat cifra de 100.000, alţii au „sărit” la 150.000, iar alţii au mai „îndulcit” pastila, spunând că este vorba despre 70.000- 80.000. Dacă, în final, se va ajunge, în diferite sectoare, la concedierea a 10-15% din personal, cei rămaşi vor tăcea chitic şi nu vor mai avea nicio apetenţă pentru ieşitul în stradă, ca să protesteze împotriva concedierilor, mai ales dacă rămân cu salariile pe care le-au avut.

Subdimensionarea personalului în unele sectoare şi supradimensionarea lui, în altele, este o realitate. Nenumăratele mitinguri ale sindicaliştilor pentru completarea schemei, pentru ca angajaţii să aibă un program de lucru normal şi eficient, erau perfect justificate. Acum, nu mai contează, nimeni nu mai vrea completarea schemei, după cum nimeni nu mai cere măriri salariale. Dacă i se taie primele sau diversele sporuri, însă i se vor plăti orele suplimentare, omul va fi bucuros. Faptul că guvernul negociază cu sindicatele demonstrează că are de unde să mai lase de la el. Normal, va „ceda” cu mare greutate, exact până la limita pe care şi-o propusese. El îşi va fi atins scopul, iar liderii sindicali  se vor  împăuna în faţa celor pe care îi reprezintă. Şi- mai ales- pe toată durata acestor negocieri sindicaliştii nu vor recurge la gesturi extreme, care i-ar putea atrage şi pe alţii, care nu sunt sindicalişti. Când oamenii sunt pe cale să te linşeze dacă nu le dai mai mult, iar tu îi faci să fie mulţumiţi că le iei, nu se cheamă că eşti un mare strateg ?

“Cel sărac va găsi întotdeauna ceva de care se poate dispensa’

Simion Todoca



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase