Cu suprafeţele arabile pe care le avem am putea hrăni 70-80 de milioane de oameni, dar am ajuns să importăm cam tot ce mâncăm. Nu pot uita ce sere performante am avut la Arad, care exportau roşii, ardei, castraveţi… S-a ales praful de ele! In judeţ, am avut ferme legumicole, ferme cu pomi fructiferi şi am ajuns să mâncăm mere din import.
Avem o ţară frumoasă, munţi, mare, mănăstiri, dar nu avem turism. Străinii se feresc să vină în România, din cauza şoselelor, din pricina serviciilor de proastă calitate. Până şi conaţionalii noştri preferă să îşi petreacă în străinătate concediile. Am ajuns să avem o imagine atât de precară încât unele ţări din Uniunea Europeană îşi sfătuiesc cetăţenii să evite România. Din cauza drumurilor proaste, a câinilor vagabonzi, a hoţilor de buzunare, a serviciilor medicale foarte proaste, în caz de îmbolnăvire etc. Mai mult, Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii atenţiona recent că „în România există un risc terorist latent”! Aşa că degeaba avem o ţară frumoasă, dacă nu ştim să avem grijă de ea şi să scoatem bani din turism.
De 21 de ani nu am fost capabili sa facem o autostradă! Nu suntem uniţi, nu avem reacţie la ce ni se întâmplă. Vegetăm, de parcă nu viaţa noastră este alterată. Alte naţii ies în stradă, protestează, pun presiune pe guvernele lor, nouă ne este lene să ieşim din casă sau suntem laşi, temători că putem rămâne fără serviciu. Nu facem nimic ca lumea, de calitate. Am ajuns să-i preţuim pe cei corupţi, să-i alegem şi răsalegem în fruntea comunităţii ori la conducerea unor partide politice. Ba chiar să primească titlul de cetăţean de onoare, cum s-a întâmplat la Slatina!
Suntem în al cincilea an de când am aderat la UE şi nu am ştiut să profităm de avantajele, de oportunităţile care ni s-au creat. Practic stăm pe o grămadă de bani şi nu ne batem capul cum să-i atragem. Şi atunci, nu suntem noi o ţară cu oameni ciudaţi, greu de înţeles? Ba da, suntem!
Tristan Mihuţa
