Tablou cu un personaj mai aparte

Ieri, Uniunea Eeropeană a sărbătorit, cu fast, împlinirea a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, când şase state – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – formau Comunitatea Economică Europeană, moment care a însemnat, practic, formarea embrionului Uniunii Europene de astăzi.

Nu i-am mai privit pe europeni cu invidia de altădată, cât de mult se bucură că
sunt împreună într-o construcţie pe care o doresc una reuşită, spre binele popoarelor
din acest spaţiu. Dimpotrivă, am încercat să le împărtăşim sentimentele şi să
le trăim împreună cu ei.

Am fi dorit să putem spune că am fost mândri şi de faptul că am avut acolo
reprezentantul nostru, pe preşedintele Traian Băsescu, alături de ceilalţi 26
de şefi de state. Ei bine, n-am regăsit acest sentiment, printre cele multe
care ne-au dat târcoale. Mai tot timpul, ne-am întrebat oare cum se simte domnul
preşedinte printre ceilalţi şefi de state. Nu are, cumva, un sentiment de jenă
ştiindu-se pe cale de a fi suspendat? Se întreabă, oare, cu ce ochi îl privesc
omologii săi? Nu-i invidiază pentru că aceştia au adus cu ei, de acasă, doar
satisfacţia de-a trăi un asemenea eveniment, nu povara unor dispute nervoase,
pline de ură şi de patimi?

Cunoscându-l, atât cât e posibil, din manifestările sale de acasă, putem crede
că Traian Băsescu a încercat din răsputeri să mimeze indiferenţa, să lase impresia
că nu se îmtâmplă nimic cu dumnealui şi cu liniştea ţării. Este însă imposibil
să nu fi avut în suflet o anume stinghereală. Stinghereală pe care noi, cei
de acasă, am avut-o. Nu cred să existe român pe suprafaţa pământului care să
nu-şi fi dorit ca la sărbătoarea europeană de la Berlin să fim reprezentaţi
de un preşedinte aflat într-o stare şi într-o situaţie de normalitate. Un preşedinte
care să ducă acolo starea de normalitatea dintr-o ţară măcinată doar de grija
integrării rapide în Uniune.

Din nefericire, pentru dumnealui şi pentru noi, deopotrivă, Traian Băsescu
a ales să fie un preşedinte-jucător, să fie mai mult decât îi îngăduie Constituţia,
să se ia de grumaz cu toată lumea, în loc să fie cel care mediază şi stinge
sursele de conflict, atât de contraproductive. Este, dacă acceptaţi comparaţia,
ca un arbitru de fotbal care, în loc să-şi vadă de ale sale, aleargă după minge,
faultează, se plasează singur în ofsaid… Pentru toate acestea, Traian Băsescu
ni s-a părut nu doar stingher, ci şi inadecvat în „peisajul” de la Berlin, alături
de şefi de state care au cu totul alte preocupări şiprobleme decât cele ale
preşedintelui nostru.

Tristan Mihuta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !