Bunăoară, preşedintele Băsescu are un „fix” cu reorganizarea administrativ-teritorială. Nu se acceptă opt regiuni? Atunci să fie 12, sau 13, numai să se facă! Le-a fixat portocaliilor şi un termen: până pe 15 noiembrie, ca să fie timp pentru redesenarea colegiilor, încât alegerile de anul viitor să se desfăşoare după noua structură administrativ-teritorială.
Există însă o problemă! UDMR nu doreşte reorganizarea teritorială, înainte de alegeri. Maghiarii au calculele lor, pentru a aduna voturi. Apoi, vor ca judeţele care alcătuiesc aşa-zisul Ţinut Secuiesc, plus judeţul Mureş, să formeze o regiune. Mai mult, UDMR ar vrea adunate într-o altă regiune judeţele Satu Mare, Bihor şi Sălaj, reconstituind, la scară mai mică, ceea ce era odinioară Regiunea Partium, care mai cuprindea Maramureşul şi o parte din judeţul Arad. În condiţiile impuse de ei, udemeriştii ar accepta reoarganizarea, numai că oricât de dispus ar fi preşedintele Băsescu la unele compromisuri, o atare revendicare nu o poate accepta. Ar însemna să pună temelia unei construcţii monstruoase, care să ducă la dezmembrarea ţării. Şi cum fără UDMR, proiectul reorganizării teritoriale nu poate trece de Parlament, nu văd ce sorţi de izbândă are acest vis al preşedintelui Băsescu. Mai mult, nici ideea băsesciană a votului prin corespondenţă nu primeşte girul UDMR.
Ce se va alege de proiectul „Mişcarea Populară”, o altă găselniţă a preşedintelui? Intuiesc că va rămâne la stadiul de utopie. Pentru că, altfel, va rezulta o construcţie hibridă, ilogică şi perdantă pentru Traian Băsescu şi pentru PDL. Portocaliilor le va fi aproape imposibil să includă în Mişcare şi UNPR, un partid care se revendică de stânga. PP, al lui Dan Diaconescu, vrea singur în alegeri, pentru că e flămând după voturi, demnităţi publice şi funcţii. PRM, nici atât nu marşează la această idee. Atunci, cu cine se face mişcarea? Şi vor fi dispuşi cei din PDL să împartă locuri eligibile cu nişte formaţiuni care aproape că nu există, că nu contează? Mai mult ca sigur, nu. Deci, Mişcarea Populară se profilează ca un mare „fâs” – ca şi alte proiecte băsesciene.
