Bine te-am (re)găsit, Europa

Când, la 30 decembrie 1947 România se proclama „Republică Populară,” ghilotina de oţel a istoriei a căzut implacabil, despărţindu-ne etanş de Europa cea liberă. E sigur că nu întâmplător, după exact 60 de ani, scripeţii sorţii s-au pus din nou în mişcare, ridicând „cortina de fier” care atâta amar de vreme ne-a ţinut la distanţă de valorile civilizaţiei europene. Şi e sigur că nu întâmplător, pe platoul din faţa Palatului Administrativ din Arad, duminică seara la ora 19,30 (gest săvârşit simultan în toate capitalele de judeţ ale ţării), sub privirile a zece mii de concitadini, s-a arborat drapelul Uniunii Europene.

„Era un paradox faptul că România se găsea în Europa, fără să fie în UE. Astăzi a sosit momentul ca lucrurile să se aşeze pe făgaşul lor firesc”, a constatat vizibil emoţionat şi oarecum luat de val, prefectul Gavril Popescu, asistat de reprezentanţii principalelor instituţii ale judeţului, de la Episcopie la Inspectortaul Şcolar şi de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” la Inspectoratul de Poliţie.

Desigur, este de înţeles bucuria care i-a cuprins pe toţi parlamentarii prezenţi, fie că s-au numit Titu Gheorghiov şi Mihăiţă Calimente ori Nicolae Ioţcu şi Constantin Igaş, însă nu avem voie să uităm niciodată că la începutul anilor ’90 – când balanţa configurării Noii Europe pendula încă aleatoriu – au fost politicieni care visau o Românie „aliat de nădejde” în CSI (Comunitatea Statelor Independente), hibridul aberant rezultat după căderea URSS. Şi parcă prea repede ni se pare acum, ca pe ceva de la sine înţeles, ca fii şi nepoţii noştri să deprindă engleza computerului, când abia ieri era încă foarte probabil să fie nevoiţi a socoti cu abacul.

Se cuvine să intrăm în Europa lucizi, ca nişte (foşti) risipitori care-şi asumă bărbăteşte greşelile, îşi identifică responsabili complexele şi îşi scrutează maturi viiotrul. Fie că ne convine sau nu, suntem fii rătăcitori care vreme de 60 de ani s-au pierdut prin desişurile, pădurile şi codrii istoriei dar care astăzi, slavă Domnului, au dat din nou de porţile cetăţii numite Europa, porţi care, iată, ni se deschid binevoitor.

Cei dintâi mesageri care au păşit prin aceste porţi deschise aducându-ne drapelul simbol al Uniunii, au fost viceprimarul oraşului înfrăţit Bekescsaba, Hano Micloş şi Preşedintele autoguvernării românilor de acolo, Gheorghe Gras. Ei au fost întâmpinaţi pe esplanada din faţa Palatului Administrativ de către Preşedintele CJA, Iosif Matula, de către primarul municipiului, G-he Falcă, de către cei doi viceprimari Levente Bognar şi Tiberiu Dekany şi ovaţionaţi îndelung de cei 10 mii de oameni prezenţi azi noapte la eveniment.

Desigur, târziu, după ce va trece euforia acestei seri – amplificată de muzica formaţiei „Pacifica” şi, mai ales, de cea a perenului Thomas Anders de la „Modern Talking” şi potenţată de cei o mie de litri de vin „cinstiţi” de Primărie – ne vom simţi puţin stingheri şi stângaci ca proaspăt europeni, cumva ca ruda cea săracă ajunsă la ospăţul domnesc, însă va trebui să nu uităm nici un moment că, până la urmă, alegând Uniunea Europeană, am făcut, totuşi, alegerea cea bună, că aceasta este familia căreia, de fapt şi de drept, îi aparţinem.

Şi  sperăm că, de astădată, pentru totdeauna!

Vasile Sarandan