FOTO | Învățământul românesc de excelență, încotro?

ARAD. Abordând o temă de actualitate care a stârnit curiozitate și interes deopotrivă, conferința organizată de către Asociația Susținem Excelența Arad s-a desfășurat la Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal”, în sala festivă unde au participat zeci de liceeni. Subiectul, „Învățământul românesc de excelență, încotro?”, a fost prezentat de către prof.univ.dr. Anton Ilica.

Provocări, investiții și stabilitate

„Problematica abordată constituie o provocare, mai ales pentru faptul că învățământul românesc se află într-o continuă reformă din anul 1990, iar cei 31 de miniștri ai Educației în cele trei decenii și jumătate postdecembriste au propus strategii, uneori contradictorii, fiind interesați adesea de aspecte formale și birocratice și mai puțin de meritocrația în sine. Învățământul românesc are nevoie de stabilitate. Să nu uităm că într-un singur an (2012) au fost numiți 4 miniștri, or aspirația spre excelență presupune un program coerent de formare și educație, o investiție pentru o înaltă performanță științifică, dar și morală. Problema excelenței în învățământul românesc este complexă și ea presupune un Curriculum adecvat performanței, dar și muncă istovitoare, creativitate, devotament, stăruință, sacrificiu”, a punctat prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele Asociației Susținem Excelența. De asemenea, au fost aduse aprecieri directorului Colegiului Național „D. Țichindeal”, Sorin Haiduc pentru rezultatele foarte bune ale elevilor și cadrelor didactice, „Țichindeal” fiind un colegiu al excelenței.

În continuare, prof.univ.dr. Anton Ilica a dezbătut pe larg problematica excelenței în educație, Ilica fiind doctor în științele educației, dar și fondator al Facultății de Științe ale Educației la Universitatea „Aurel Vlaicu”.

Excelența școlară

„Trei factori contribuie la împlinirea cuiva spre a se rândui în partea excelenței a condiției umane: genetic, mediul de creștere și educația. În funcție de variabilitatea acestora, ne diferențiem și nu suntem deloc ființe identice”, a explicat prof. Ilica în deschiderea prezentării sale.

Referindu-se la rolul educației școlare în promovarea excelenței, Ilica s punctat:

„În timpul procesului de educație, elevii își identifică (cu sprijinul și susținerea profesorilor, a familiei, a prietenilor) vocația, tradusă în pasiunea pentru ceva, sub conturul expresiei vreau să fiu: profesor, preot, aviator, cercetător în domeniul x sau y, sportiv, artist plastic, medic, patron, mecanic, șofer etc. Alții nu au asemenea aspirații și se lasă călăuziți de consecința întâmplării. În sistemul nostru de educație de la grădiniță până la Bacalaureat se asigură cultura generală, cu discipline de învățământ spre a asigura elevilor competențe multiple, o personalitate dezirabilă și o conduită morală cu bune efecte comportamentale”.

Continuând, profesorul a vorbit despre importanța raportării la socității la educație:

„O societate normală (naturală), prin politicile sale, la rândul ei ar trebui să poarte o grijă prioritară pentru ca tânăra generație să fie educată la cel mai înalt nivel de exprimare. […] Da, tineretul este cea mai de preț avuție, în care merită să investești. E scumpă educația, dar mult mai mult costă lipsa educației”.

Susținerea excelenței

Următorul punct abordat de prof. Ilica a fost cel al excelenței.

„Efectele educaționale ale sistemului românesc de învățământ nu sunt cele așteptate de o societate sănătoasă. […] Societatea întreagă românească observă declinul calității educației naționale, punând în seama învățământului preuniversitar și universitar confuzia valorilor, creșterea analfabetismului funcțional, fenomene care parazitează nu doar societatea, ci chiar instituția responsabilă cu formarea unor cetățeni educați, morali, corecți și responsabili.

Societatea – puternic politizată administrativ – nu mai oferă modele și nici o îndrumare explicită a tineretului. […] Educația este principalul factor de coerență a continuității generațiilor. Școlile au nevoie de stabilitate, la nivel de program de formare și programe de educație. […] Prin educație, se obțin oameni virtuoși, în baza unui proiect alcătuit din convingerea că sensul ființei este nu doar să posede o valoare ci că este însăși valoarea

Învățarea conturează excelența dacă un elev (student) obține note foarte mari (aspectul formal), care conferă acestuia statut de valoare certificată. Într-o societate sănătoasă și normală, excelența e un merit dobândit, iar selecția pe bază de meritocrație e valoarea esențială care o animă. […] De altă parte, inșii care tind spre excelență și întră în sfera acestui cuvânt dispun de spirit creator, de șanse spre afirmare, creativitate și genialitate. Factorii care împiedică exprimarea excelenței, sunt: ura, mânia, lenea, organizarea vieții publice (corupția, nedreptatea, minciuna, falsitatea), încălcarea regulilor sociale de bună conviețuire (lipsa meritocrației, inegalitatea socială ca atitudine, traficul de influență, părtinirea gradului de rudenie) etc”, a detaliat Anton Ilica.

Nevoia de modele umane

În final, profesorul a reiterat faptul că „tinerii sunt asemenea lui Achile a lui Homer, dornici de aventura cunoașterii, de explorare, de risc, de curiozitate, de pericol și de angajament”.

„Tânăra generație are nevoie de modele umane, de un context moral adolescentin, de o societate animată de valori morale și de oameni virtuoși. Excelența e râvna oricărui tânăr responsabil de a fi cât mai bun și cel mai valoros din generația sa”, a mai subliniat profesorul.

Dezbaterea a continuat cu o sesiune de întrebări adresate de către elevi. Aceștia au dorit să afle cât e de greu drumul spre excelență, ce eforturi și sacrificii trebuie făcute, dar și cum se poate „traduce” o educație explicită în programa școlară.