Autorităţile de la Kiev îşi vor da seama, mai devreme sau mai târziu, că retragerea forţelor lor din Donbas este inevitabilă, susţine el.

“În Ucraina, ei ştiu că trebuie să facă asta şi, oricum, o vor face mai devreme sau mai târziu”, a declarat Uşakov, fost ambasador al Rusiei în SUA.

Retragerea forţelor ucrainene din Donbas este una dintre cele mai importante condiţii stabilite de Moscova pentru o soluţie negociată eficientă cu Kievul, notează TASS.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a respins în repetate rânduri această cerere a Kremlinului. Până în prezent, forţele ruse nu au reuşit să cucerească oraşele Kramatorsk şi Sloviansk din regiunea Doneţk (est), de importanţă strategică, pe care Ucraina le consideră esenţiale pentru apărarea căilor de acces către Kiev. Cealaltă componentă a Donbasului, regiunea Lugansk, se află aproape în totalitate sub controlul Moscovei.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a arătat sâmbătă dispus să se întâlnească cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, dar numai pentru a semna un tratat de pace, nu pentru negocieri propriu-zise, notează EFE

Zelenski, care susţine că Constituţia ţării sale îi interzice cedarea de teritoriu şi solicită să se pună accentul pe necesitatea unor garanţii de securitate pentru Ucraina, este dispus să se întâlnească cu Putin doar pe un teritoriu neutru.

Referitor la emisarii Washingtonului, Iuri Uşakov a afirmat că trimisul special al SUA, Steve Witkoff, şi ginerele preşedintelui american Donald Trump vor sosi “în curând” la Moscova, fără a preciza vreo dată.

Consilierul lui Putin a spus că armistiţiul – în vigoare până luni – a fost convenit în urma unor discuţii telefonice care s-au întins pe parcursul a două zile cu SUA, discuţii care, potrivit lui, “nu au fost deloc uşoare”.

Witkoff şi Kushner au mediat şi în trecut discuţiile între Rusia şi Ucraina, fără a reuşi însă să obţină progrese reale. Uşakov a menţionat că aceştia au fost implicaţi şi în discuţiile privind conflictul din Orientul Mijlociu.

Ambele părţi au semnalat încălcări pe scară largă ale armistiţiului anunţat vineri de Trump, deşi observatorii au remarcat o scădere generală a atacurilor, în special a celor îndreptate împotriva instalaţiilor energetice situate în spatele liniilor frontului.

Ministerul rus al Apărării a comunicat duminică 16.000 de încălcări ale armistiţiului, inclusiv focuri de armă izolate. Ministerul susţine că 57 de drone ucrainene au fost doborâte, potrivit dpa.

Statul Major General al armatei ucrainene a informat duminică despre 150 de atacuri ruseşti în ultimele ore, în timp ce forţele aeriene ale Ucrainei au declarat că 27 de drone ruseşti au fost doborâte.

Cinci persoane, printre care doi copii, au fost rănite sâmbătă în oraşul Harkov, din estul Ucrainei, după ce o dronă a lovit un bloc de locuinţe, au anunţat autorităţile locale.

Preşedintele Volodimir Zelenski a declarat duminica aceasta că sancţiunile împotriva Rusiei şi alte forme de presiune dau rezultate, subliniind că cooperarea în acest sens în Europa trebuie să rămână solidă.

“Este clar că efectul combinat al sancţiunilor împotriva Rusiei şi al altor forme de presiune dă rezultatele dorite. Mulţumesc tuturor celor care contribuie la acest efort!”, a scris el într-o postare pe reţelele de socializare.

Sursa: AGERPRES

Potrivit sursei citate, la Summitul B9 vor participa:

* secretarul general NATO, Mark Rutte;

* președintele Republicii Lituania, Gitanas Nauseda;

* președintele Republicii Estonia, Alar Karis;

* președintele Republicii Cehe, Petr Pavel;

* președintele Republicii Letonia, Edgars Rinkevics;

* Președintele Republicii Slovace, Peter Pellegrini;

* președintele Republicii Finlanda, Alexander Stubb;

* prim-ministrul Regatului Danemarcei, Mette Frederiksen;

* președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski;

* subsecretarul de Stat din Statele Unite ale Americii pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas DiNanno;

* ministrul Apărării din Regatul Suediei, Pal Jonson;

* ministrul Afacerilor Externe din Regatul Norvegiei, Espen Barth Eide;

* secretarul de stat permanent din cadrul Cancelariei Prim-ministrului Islandei, Benedikt Arnason;

* reprezentantul permanent al Republicii Bulgaria la NATO, ambasadorul Nikolay Milkov;

* ambasadorul Ungariei în România, Kissne Hlatki Katalin.

Potrivit agendei evenimentului, la 10:30 va avea loc primirea oficială a șefilor de delegație; la 11:00 va începe sesiunea plenară a Summitului, în deschiderea căreia vor avea intervenții președintele României, Nicușor Dan, și președintele Republicii Polone, Karol Nawrocki.

La ora 14:20 va fi fotografia de familie, iar la 14:30 un dejun de lucru. La 17:00, președintele României, Nicușor Dan, cu președintele Republicii Polone, Karol Nawrocki, și cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, vor avea declarații de presă comune.

Formatul București 9, inițiat în 2015 de România și Polonia, reunește țările de pe Flancul estic al NATO: România, Republica Polonă, Republica Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă, Republica Slovacă, Republica Estonia, Republica Lituania și Republica Letonia.

Sursa: AGERPRES

„Să fii aplaudat la scenă deschisă când ieși dintr-un restaurant după ce ai fost demis printr-o moțiune de cenzură mai rar. Respect Ilie Bolojan!”, a scris orădeanul, pe Facebook, alături de filmare.

Citește știrea întreagă AICI!

La eveniment au participat și numeroase familii ale militarilor prezenți la ceremonie. Pentru unii dintre ei, momentul a avut o încărcătură emoțională aparte, mai ales că și-au văzut pentru prima dată rudele defilând în uniformă militară prin centrul orașului.

Locotenent-colonelul Cristian-Nicolae Brânzeiu, comandantul Batalionului 191 Infanterie „Col. Radu Golescu” din Cetatea Aradului, a vorbit despre importanța respectului față de cei care au luptat pentru independență și libertate.

Ceremonia s-a încheiat cu defilarea militarilor moment urmărit cu emoție și aplauze de spectatorii adunați în centrul orașului.

FOTO | Tripla semnificație a zilei de 10 Mai, sărbătorită în Piața Avram Iancu

FOTO: Vasile Obșitoș

MV Hondius a intrat în micul port Granadilla de Abona, în sudul insulei Tenerife, o insulă din Oceanul Atlantic, în jurul orei 7:00 (5:00 GMT). O parte din echipaj va rămâne la bordul navei, care își va continua călătoria spre Olanda.

Din acest port industrial, ministrul spaniol al Sănătății, Monica Garcia Gomez, a anunțat sâmbătă că ‘toate aranjamentele au fost făcute pentru sosirea navei (…) cu toate garanțiile de sănătate publică necesare’.

Ea a adăugat că un pacient spitalizat în Alicante a fost testat negativ pentru hantavirus.

Evacuările sunt programate să înceapă imediat după sosirea navei, în jurul orei 8:00 (7:00 GMT), conform unui comunicat emis sâmbătă de operatorul navei, compania olandeză Oceanwide Expeditions.

‘Spania este pregătită’, a dat asigurări directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, la o conferință de presă sâmbătă seara în port, unde va supraveghea operațiunile.

Chiar dacă sunt asimptomatici în acest moment, toți pasagerii aflați în prezent la bordul navei MV Hondius, care a plecat pe 1 aprilie din Ushuaia, în Argentina, sunt considerați ‘contacți cu risc ridicat’.

Ei vor fi monitorizați timp de 42 de zile, a declarat sâmbătă Maria Van Kerkhove, directoarea OMS pentru prevenirea și pregătirea în caz de epidemii și pandemii.

Guvernul central de la Madrid a reiterat că planul de evacuare garantează că nu va exista ‘niciun contact’ cu populația locală pe parcursul întregului proces.

Mai exact, după un examen medical la bord, ‘pasagerii vor debarca eșalonat și ordonat’, fără bagaje, cei 14 spanioli fiind ‘primii’, toți purtând măști FFP2, a explicat Monica Garcia Gomez.

Ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska, a descris operațiunea ca fiind ‘rapidă’.

Pasagerii vor fi apoi transferați pe continent într-o barcă mai mică, în grupuri de câte cinci, și apoi duși la Aeroportul Tenerife Sud, situat la aproximativ zece minute distanță, pentru a fi repatriați imediat cu avionul în țara lor de origine.

O zonă de excluziune maritimă temporară va fi instituită în jurul navei de croazieră, iar mai multe zboruri de repatriere sunt deja programate către Statele Unite, Regatul Unit, Franța, Germania, Belgia, Irlanda și Olanda.

La mijlocul săptămânii, trei persoane debarcaseră deja în Capul Verde înainte de a fi transportate în Europa cu aeronave medicale.

Șeful OMS a declarat că ‘aude’ și ‘înțelege’ ‘îngrijorările legitime’ ale populației locale din Insulele Canare, susținând însă, într-o scrisoare adresată locuitorilor, că ‘riscul (pentru ei) este scăzut’.

În ultimele zile, autoritățile regionale din Insulele Canare s-au opus vehement acostării navei MV Hondius în arhipelag, care a ancorat în larg.

‘Există îngrijorări că ar putea exista un pericol (…) dar, sincer, nu văd oamenii foarte îngrijorați’, a declarat pentru AFP David Parada, un vânzător de loterie.

Hantavirusul se transmite în general de la rozătoare infectate, cel mai adesea prin urină, fecale și salivă.

Însă experții au confirmat că varianta virusului detectată la bordul navei, hantavirusul Andes, este o tulpină rară care poate fi transmisă de la persoană la persoană, cu o perioadă de incubație de până la șase săptămâni.

Autoritățile sanitare din mai multe țări au lucrat în ultimele zile pentru a urmări contacții, pentru a-i izola și a efectua teste.

Sursa: AGERPRES

La Joker, la categoria I, se înregistrează un report în valoare de peste 1,14 milioane de lei (peste 217.800 de euro), iar la categoria a II-a un report de peste 36.200 de lei. La Noroc Plus este în joc un report cumulat în valoare de peste 69.500 de lei.

De asemenea, la Loto 5/40, la categoria I, se înregistrează un report în valoare de peste 178.800 de lei (peste 33.900 de euro), iar la categoria a II-a un report de peste 367.300 de lei (peste 69.700 de euro). La Super Noroc este în joc un report la categoria I în valoare de peste 188.500 de lei (peste 35.800 de euro).

Sursa: AGERPRES

Cutremurul s-a produs în apropierea următoarelor orașe: 51 km est de Brașov, 54 km sud-est de Sfântu-Gheorghe, 60 km sud de Buzău, 62 km nord de Ploiești, 78 km sud de Focșani și 86 km nord-est de Târgoviște.

De la începutul lunii mai, în România s-au produs șase cutremure cu magnitudini cuprinse între 2,2 și 3,6 grade.

Cel mai important seism din acest an, cu magnitudinea 4,5, a avut loc în data de 26 februarie, în județul Vrancea.

Sursa: AGERPRES

În 22 decembrie 2016, Senatul a adoptat proiectul de lege pentru instituirea acestei zile, arată www.cdep.ro.

La 7 iunie 2021, a avut loc dezbaterea asupra proiectului de lege, în plenul Camerei Deputaților, for decizional, iar două zile mai târziu, la 9 iunie 2021, deputații au adoptat proiectul de lege cu 166 de voturi favorabile, 5 împotrivă și 92 de abțineri, un deputat nu a votat.

În motivarea proiectului de lege, inițiatorii au subliniat că este nevoie de ”restabilirea adevărului istoric și reluarea tradiției istorice dintre anii 1866-1974, când era sărbătorită ziua de 10 mai drept Zi Națională a României.”

Totodată, inițiatorii legii fac trimitere la semnificațiile datei de 10 mai, potrivit expunerii de motive: ”în 10 mai 1881, România a fost proclamată regat, cunoscând ulterior, timp de mai bine de jumătate de deceniu, o perioadă de prosperitate și de progres economic și social; în 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul în fața Parlamentului Principatelor Unite; în 10 mai 1877, Senatul proclama independența statului român, când conducătorul statului român de la acea vreme, principele Carol I, a semnat proclamația ‘Independența absolută României’, conferindu-i astfel putere de lege”, indică https://www.cdep.ro.

Potrivit Articolului 2 (1), Parlamentul, Președintele României, Guvernul, celelalte autorități publice centrale, precum și autoritățile administrației publice locale vor organiza manifestări cultural-artistice, cu ocazia sărbătoririi zilei prevăzute la Art. 1, respectiv Ziua Independenței Naționale a României. Fondurile necesare pentru organizarea manifestărilor prilejuite de sărbătorirea zilei de 10 mai pot fi asigurate din bugetele locale sau din bugetele autorităților publice centrale, precum și ale instituțiilor publice, în limita alocațiilor bugetare aprobate, conform textului legii.

Președintele României Klaus Iohannis a promulgat, prin Decretul nr. 811 din 8 iulie 2021, Legea nr. 189 privind sărbătorirea zilei de 10 mai ca Ziua Independenței Naționale a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 681/9 iulie 2021, potrivit http://www.cdep.ro/.

***

Războiul ruso-turc (1877-1878) a fost pecetluit prin Pacea de la San Stefano, încheiată între părțile combatante, statele din sud-estul continentului european nefiind invitate să participe la discuții. Guvernul României a declarat tratatul ”lipsit de orice valoare obligatorie pentru România”, înaintând un memoriu diplomatic în problema basarabeană, conform volumului ”Istoria militară a românilor” (Editura Militară, București, 1992).

În tratat se menționa recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei și autonomia Bosniei și Herțegovina, iar Imperiul Otoman urma să plătească Rusiei despăgubiri de război și să cedeze patru regiuni din Caucaz.

Articolul 5 al tratatului preciza în dreptul României recunoașterea independenței: ”Sublima Poartă recunoaște independența României și, (…) până la încheierea unui tratat direct între Turcia și România, supușii români se vor bucura de toate drepturile asigurate supușilor celorlalte puteri europene”, potrivit volumului ”Texte și Documente privind Istoria Modernă a Românilor 1774-1918” (coord: Iulian Oncescu, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2011).

În dezacord cu prevederile Convenției semnate în aprilie 1877 de Rusia cu guvernul român, de această dată Rusia impunea statului român retrocedarea județelor Cahul, Ismail, Bolgrad din sudul Basarabiei, care fuseseră restituite anterior către București prin Congresul de la Paris din 1856, indică volumul ”O Istorie Sinceră a Poporului Român” (București, Univers Enciclopedic Gold, 2008).

Protestele guvernului român nu au fost luate în seamă de guvernul rus; în jurul Bucureștiului au fost trimise două comandamente de cazaci, iar armata română s-a concentrat în Oltenia, menționează volumul ”Istoria militară a românilor”. Astfel, în acest context, România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut anularea Tratatului preliminar de la San Stefano.

Monarhia austro-ungară și Anglia, alături de Franța și Germania, au cerut organizarea unui congres internațional care să abordeze situația apărută în Europa, după înfrângerea Imperiului Otoman. Astfel, s-a stabilit organizarea Congresului de la Berlin. Această reuniune, alături de Congresul de la Viena (1814) și Congresul de la Paris (1856), se înscria în linia marilor conferințe internaționale ale secolului al XIX-lea, care prin măsurile adoptate aveau să își pună amprenta asupra continentului european. Întâlnirea celor șapte mari puteri (Austro-Ungaria, Franța, Germania, Anglia, Italia, Rusia și Imperiul Otoman) la congresul de la Berlin urmărea în primul rând revizuirea înțelegerilor de la San Stefano, care nemulțumeau celelalte puteri continentale și Anglia, potrivit ”European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878” (autor Nina Markovic Khaze, în lucrarea ”Reform, Revolution and Crisis in Europe”, Routledge, 2019).

Marile puteri europene au organizat congresul de pace de la Berlin, gazdă fiind cancelarul Otto von Bismarck, sub forma unor sesiuni de lucru destinate problemelor majore ale continentului apărute în urma acestui conflict și a semnării păcii de la San Stefano, care a generat și mai mult interes din partea statelor europene pentru o reglementare internațională prin negociere a rezultatelor războiului. Toate marile puteri aveau interese în Balcani, iar jocul de întâietate dintre acestea le obligau la negocierea unor înțelegeri acceptate, fără să invite în cadrul discuțiilor în calitate de state părți și națiunile mici care au fost cobeligerante. Cancelarul Otto von Bismarck conducea lucrările, iar în situația în care apărea un blocaj pe o anumită temă, delegațiile se retrăgeau pentru o negociere directă, urmând ca lucrările să fie reluate după obținerea unui consens, conform lucrării ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)” (autor Nicolae Ciachir, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977).

Ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu a transmis o notă circulară la 16/28 martie 1878 agenților diplomatici români din străinătate, cerându-le acestora să protesteze față de hotărârile Tratatului de la San Stefano, indică sursa citată. Pentru o susținere comună a cauzei, agentul diplomatic român la Belgrad a cerut demersuri conjugate alături de guvernul sârb la viitorul congres de pace de la Berlin. În 30 martie 1878, Kogălniceanu cerea, într-o notă trimisă în străinătate reprezentanților români, să facă toate demersurile necesare pentru obținerea posibilității ca delegația română să își susțină cauza la Berlin în cadrul lucrărilor reuniunii.

Marile puteri urmăreau adjudecarea unei cât mai mari influențe în Balcani pe spațiul dominat anterior de Imperiul Otoman, dar în același timp nutreau ca niciuna dintre ele să nu obțină o întâietate strategică avantajoasă care să îi confere o poziție prea dominantă în viitor. Anglia a țesut o serie de acorduri cu Rusia, la 30 mai 1878, și cu Austro-Ungaria, la 6 iunie 1878, și milita activ pentru îndepărtarea influenței sporite a Rusiei din Bulgaria și trasarea granițelor acestui stat cât mai departe de Constantinopol.

Mihail Kogălniceanu a cerut, la 22 mai 1878, marilor puteri posibilitatea ca delegația României să fie parte la lucrările reuniunii, însă delegației române i s-a aprobat doar participarea cu vot consultativ la ședințele în care erau abordate chestiunile de interes pentru guvernul de la București. S-a acceptat primirea delegației române pentru citirea documentului în vederea susținerii cauzei României.

Diplomatul sârb Jovan Ristic, aflat la Berlin pentru susținerea cauzei poporului sârb, sintetiza natura Congresului de la Berlin: ”marile puteri caută să profite cât mai mult pe seama celor mici, iar cele puternice pe seama celor slabe”, conform volumului ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)”.

Delegația României aducea ca argument hotărâtor aportul militar al armatei române la războiul ruso-turc, însă, cu excepția Franței, care a susținut timid acest punct de vedere al participării delegației României, dar s-a lovit de opoziția clară a Rusiei în această problemă, restul marilor puteri s-au opus vehement sau au tratat firav acest deziderat. În context, s-a oferit reprezentanților trimiși ai României posibilitatea susținerii în plenul congresului, la 19 iunie 1878, a unui document memoriu care să transmită public poziția guvernului de la București. Pentru întărirea poziției României, delegația română i-a înaintat și lui Otto von Bismarck un memoriu în care erau specificate revendicările guvernului român: nicio parte din teritoriul în ființă să nu fie desprinsă de România; teritoriul să nu fie supus unui drept de trecere în profitul armatelor rusești; România, în baza titlurilor ei seculare, să reintre în posesiunea gurilor Dunării; independența să fie consfințită în mod definitiv și teritoriul să fie neutralizat; să primească despăgubiri de război proporțional cu forțele militare puse în luptă. Primul ministru Ion C. Brătianu și ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu au refuzat orice declarație de supunere față de hotărârile Congresului care ar fi putut viza știrbirea integrității și suveranității naționale, potrivit volumului ”Istoria militară a românilor” (București, Editura Militară, 1992).

Lucrările congresului nu s-au concentrat prea mult asupra problemei românești; toate statele participante au fost de acord cu recunoașterea independenței României, inclusiv Turcia, însă au fost puse câteva condiții: înlăturarea discriminărilor confesionale (Articolul 44 din tratat) și cedarea către Rusia a porțiunii teritoriului celor trei județe din Basarabia, Cahul, Bolgrad și Ismail, iar în schimbul județelor cedate Dobrogea și gurile Dunării reveneau României (Articolele 45 și 46).

Reprezentantul Angliei a cerut ca județele să rămână la România, dar delegatul rus Gorceakov l-a apostrofat imediat pe lordul Beaconsfield. Bismarck a subliniat că în această chestiune nu trebuie supărat țarul, iar reprezentanții Italiei și Austro-Ungariei, Cort și Andrassy, au precizat că s-a procedat dur cu România și că trebuie să i se dea compensații. Pentru a nu intra în contrapondere cu punctul de vedere al delegației Rusiei, delegația Franței nu a susținut în această speță România, dar, ca să nu fie afectată popularitatea sa în rândul românilor, a cerut ca Dobrogea să se întindă dincolo de Silistra până la Cavarna. Această poziție a fost susținută de reprezentantul Italiei, Corti.

După ce delegația României a părăsit Berlinul, ca urmare a pozițiilor exprimate de reprezentanții marilor puteri, delegatul guvernului sârb Jovan Ristic a susținut și cauza României alături de cea a Serbiei în problema capitalizării tributului. Ristic arăta că cele două state nu au venit la Berlin pentru răscumpărarea independenței, întrucât aceasta a fost câștigată prin luptă pe câmpul de război, iar hotărârile congresului, dacă încalcă interesele statelor mici, vor fi iluzorii, chiar dacă sunt adoptate de marile puteri, conform lucrării ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)”.

Jovan Ristic menționa că în discuțiile purtate cu diverși delegați, rusul Șuvalov, Waddington al Franței sau Corti al Italiei, toți aceștia au apreciat elogiind eroismul românilor, punctând faptul că soldații români s-au comportat strălucit pe câmpul de luptă, cucerind o serie de redute la Plevna.

În ziua semnării tratatului de la Berlin, la 1/13 iulie 1878, ministrul Mihail Kogălniceanu a transmis o circulară agenților diplomatici acreditați în străinătate în care stipula faptul că, ”în urma recunoașterii de către marile puteri a absolutei sale suveranități, România trebuie să-și recapete de acum încolo legăturile sale internaționale”.

Pe bază de reciprocitate, România transforma agențiile sale diplomatice din străinătate în legații, conduse de miniștri extraordinari și miniștri plenipotențiari.

Rusia, Austro-Ungaria și Turcia au recunoscut imediat și fără condiții independența de stat a României, Italia – în anul 1879, însă Franța, Anglia și Germania au recunoscut independența statului român în 1880, condiționând-o de acceptarea unor tranzacții economice împovărătoare.

Congresul de pace de la Berlin a consfințit recunoașterea internațională a independenței de stat a României, urmare a contribuției militare decisive și a jertfei armatei române la operațiunile războiului ruso-turc.

Consecințele pe termen scurt ale hotărârilor de la Berlin au implicat recunoașterea independenței unor state și modificări de granițe, intrarea altora sub protectoratul unor mari puteri, iar pe termen lung au influențat organizarea teritorială în Europa de Sud-Est și au sădit germenii care aveau să conducă, alături de alți factori, la declanșarea Primului Război Mondial, arată lucrarea ”European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878” (autor Nina Markovic Khaze, în volumul ”Reform, Revolution and Crisis in Europe”, Routledge, 2019).

Sursa: AGERPRES