La nivelul blocului comunitar, cheltuielile publice pentru educație au scăzut ușor, cu 0,3 puncte procentuale, în 2023 comparativ cu situația din anul 2020, când s-au situat la 5% din PIB, acesta fiind și anul cu cel mai ridicat nivel de cheltuieli publice pentru educație de la începutul colectării datelor statistice, în 2012.

Când vine vorba de structura cheltuielilor, în Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Slovacia, Polonia, Estonia și Luxemburg, cheltuielile de capital au reprezentat în 2023 cel puțin 10% din totalul cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ. În schimb, cheltuielile de capital au reprezentat mai puțin de 5% din totalul cheltuielilor în România și Belgia.

În mai mult de jumătate dintre țările UE pentru care sunt disponibile date (9 din 16), majoritatea cheltuielilor cu instituțiile de învățământ în 2023 au fost pentru salariile profesorilor. Cu toate acestea, aceste salarii au reprezentat o pondere mai mică (40% până la 50% din cheltuieli) în Slovacia, Franța, Lituania, Cehia și Finlanda, în timp ce Estonia (37,6%) și Malta (36,9%) s-au situat puțin sub acest interval.

Sursa: AGERPRES

O căutare de un minut

Pasiunea pentru pălării exista de mult, deși, paradoxal, Roxana spune că nici măcar nu obișnuia să le poarte. În pandemie, în perioada în care timpul petrecut acasă îi împingea pe mulți să caute ocupații noi, a tastat aproape fără să se gândească „curs de pălării”. „A fost o căutare de un minut maximum. Am căutat foarte random, curs de pălării. Dar de nicăieri. Și atât a fost. Am lăsat-o baltă”, povestește ea.
Ideea nu a dispărut însă. Câțiva ani mai târziu, pe Instagram, a dat peste un curs care putea fi urmat de la distanță. Pentru ea era important, fiindcă nu putea merge la București. A decis să încerce, fără mari așteptări: în cel mai rău caz, avea să rămână cu o pălărie făcută de ea.

Prima nu a fost tocmai un succes în propriii ei ochi. „N-am fost mulțumită. Și acum, dacă te uiți la prima pălărie și te uiți la cele de acum, vezi o diferență foarte mare.”
A continuat aproape un an pe cont propriu, testând, căutând informații și încercând să înțeleagă singură ce nu funcționează. Numai că meseria nu este una despre care să găsești foarte ușor explicații detaliate pe internet. La un moment dat a simțit din nou că a ajuns la o limită și a urmat un al doilea curs. De data aceasta, spune ea, a primit răspunsurile la întrebările care se adunaseră între timp.

Fetru, aburi și multă răbdare
O pălărie începe de la trei lucruri esențiale: culoarea, mărimea și forma. Iar mărimea nu este deloc un detaliu. „Circumferința capului contează cel mai mult, ca să-ți fie bună. La cele din magazine se întâmplă să fie puțin mici și tot intră pe cap pentru că sunt moi. La o pălărie făcută cum trebuie, mărimea contează.”
După alegerea materialului, fetru în principal din lână, începe lucrul propriu-zis. Pălăria este pusă pe calapod și modelată la abur, apoi este cusută banda interioară și abia după aceea vine partea în care fiecare piesă își capătă personalitatea: accesoriile, broderia, gravura sau alte detalii cerute de client.
Fetrul nu este, spune Roxana, tocmai cel mai cooperant material. „E destul de capricios. Trebuie încălzit ca să-i dai forma și este destul de gros. Nu e un material subțire și foarte maleabil.”

Stația de aburi și calapoadele pentru diferitele mărimi sunt printre instrumentele esențiale. Iar procesul cere timp. O pălărie poate fi terminată într-o săptămână atunci când lucrează la ea în paralel cu serviciul. Chiar și lucrată intensiv, tot sunt necesare trei-patru zile, pentru că există etape care nu pot fi grăbite. După apretare, de exemplu, trebuie lăsată să se usuce: vara aproximativ o zi, iarna chiar două sau trei.

Pălăria care trebuie să ți se potrivească

Roxi nu crede că orice model se potrivește oricui și le spune asta celor care vin să probeze. „Dacă văd persoana că probează în fața mea, îi spun. Mi se pare mai corect să-i spun dacă o pălărie îi stă bine sau nu.”
A constatat același lucru când a început să facă și toci. Unele persoane le probează și descoperă că nu li se potrivesc deloc, în timp ce pe altele același model arată spectaculos.
Preferatele ei rămân însă pălăriile de cowboy. Tocmai pentru că mulți sunt convinși, înainte să le probeze, că sunt prea extravagante sau că nu îi avantajează. „Am avut foarte mulți oameni care au probat o pălărie normală, apoi una de cowboy și au spus: «Vai, dar asta nu-mi stă mai bine?» Mi se pare că o pălărie poate schimba foarte mult o ținută. Poți să fii în blugi și tricou și, dacă îți pui o pălărie, deja nu mai ai nevoie de altceva.”
Modelele pe care le face sunt diverse. Unele sunt potrivite pentru o ținută de zi, altele sunt mai elegante, inclusiv cu dantelă. Diversitatea este intenționată: dacă ar crea doar ceea ce ar purta ea, spune Roxi, și-ar limita foarte mult publicul.

Maramá și Luna

Numele sub care și-a adunat creațiile, Maramá, are și el o poveste. Roxana căuta un nume legat de Lună, de care spune că a fost dintotdeauna atrasă. În plus, Luna este și numele cățelușei sale. A găsit astfel Maramá, nume asociat Lunii în tradițiile polineziene, și a simțit că legătura este exact cea pe care o căuta. „Mi-a plăcut foarte mult cum sună, se potrivește și se leagă și de ea, și de ceea ce îmi place mie.”
Dacă realizarea pălăriilor a venit cu multe încercări, partea de promovare s-a dovedit chiar mai dificilă.
Roxi a început pe Instagram cu fotografii ale produselor. A înțeles repede însă că imaginile statice nu erau suficiente și că videoclipurile ajungeau la mai multă lume. Problema era că nu se simțea deloc confortabil în fața camerei.
La început filma doar mâinile în timp ce lucra. Schimbarea a venit vara trecută, la un eveniment din Arad dedicat brandurilor mici și mari. Organizatoarele au realizat câte un videoclip pentru fiecare stand, iar Roxi a trebuit să apară și să vorbească.
„După ce am văzut videoclipul, am zis: ok, am și vorbit, trebuie să încep să mă filmez făcând pălăriile. Chiar m-a ajutat foarte tare că am fost cumva forțată să fac videoclipul, pentru că altfel nu știu când începeam.”

A observat apoi că postările în care apare și ea au rezultate mai bune decât cele în care se vede numai produsul. Iar unele dintre cele mai urmărite videoclipuri au fost cele spectaculoase, în care intervine asupra pălăriei cu foc sau o gravează. În prezent, Instagram rămâne platforma pe care este cea mai activă. Are și Facebook și TikTok, însă recunoaște că pe acesta din urmă nu a reușit încă să fie suficient de constantă.

Din hobby, spre business

Maramá a pornit ca hobby, dar Roxana încearcă să îl transforme într-o afacere. A început să participe la târguri și festivaluri, inclusiv la Timișoara, iar experiența i-a arătat că prezența fizică este importantă chiar și atunci când vânzările nu vin pe loc.

Oamenii văd pălăriile, le ating, le probează, află ce mărime li se potrivește și, uneori, revin ulterior cu o comandă. A organizat și un pop-up store la Arad, înainte de Crăciun, iar reacția publicului a confirmat aceeași idee: pălăria este un produs care se vinde diferit atunci când îl poți încerca.

Lucrează predominant pe comandă, tocmai pentru că trebuie să coincidă atât modelul dorit, cât și mărimea. Păstrează și un stoc mic, însă nu lucrează în serie.
Personalizarea este foarte cerută. A gravat nume, inițiale și diferite simboluri, a realizat inclusiv o pălărie pentru DJ-ul arădean Alex Ungur, pe care i-a trecut inițialele. Alți clienți au vrut pe pălării lăbuțele animalelor lor și numele acestora.
Procesul presupune mai întâi desenul, apoi arderea modelului în material. Și, inevitabil, au existat și pălării sacrificate pentru exercițiu. „Am stricat, am pătat, am ars prea tare. E inevitabil ca să înveți.”

Bucuria de a le vedea purtate

Unele dintre cele mai interesante comenzi au fost tocmai cele care au obligat-o să facă ceva ce nu mai încercase. Așa a început să realizeze toci, după ce cineva a întrebat-o dacă poate face una. După mai multe teste, a reușit, iar una dintre creații a ajuns să fie purtată la un eveniment la București.
În această vară a avut o altă provocare: a brodat un text pe voalul de mireasă al unei prietene. Avea deja experiență cu broderia pe pălării, dar materialul și miza erau cu totul diferite. Pentru Roxi, însă, cea mai mare satisfacție nu vine neapărat dintr-un model complicat.
„Bucuria cea mai mare pentru mine este când văd oamenii că le poartă și știu că eu le-am făcut. Văd că sunt fericiți și că le place. Asta e foarte fain.”
Au existat și momente în care a vrut să renunțe, mai ales atunci când nu reușea să obțină rezultatul pe care îl voia și nu găsea informațiile de care avea nevoie. Părinții și prietenul ei au fost cei care au împins-o să continue. Dar argumentul decisiv a rămas plăcerea de a lucra. „Pot să fiu obosită, poate să fie orice. Dacă mă apuc să lucrez la ele, parcă toate trec. E relaxant.

Iar pentru ea, pălăria nu este doar ceva care completează o ținută. „Mi se pare că ar trebui să se potrivească foarte bine cu personalitatea ta. Din pălăria aia să reiasă cumva personalitatea ta. Și mi se pare că îți dă încredere. E altceva.”

FOTO | Povestea Roxanei, arădeanca din spatele pălăriilor Maramá

 

Întrebat dacă se așteptată ca magistrații să revoce măsura, el a spus că, de obicei, astfel de măsuri se extind.

„De obicei, astfel de lucruri durează în România, de obicei se extind. Sunt oameni care au stat 8 luni, 1 an, doi ani sau mai mult în control judiciar și control judiciar mai greu decât al meu. (…) Pentru că este dreptul meu și pentru că mă consider nevinovat, am ales să contest de fiecare dată această măsură a controlului judiciar”, a explicat Ciprian Ciucu.

Primarul general a menționat una dintre măsurile impuse prin controlul judiciar vizează interdicția de a lua legătura cu primarul Sectorului 6 și cu un angajat de la Direcția de Urbanism.

„Este vorba, se știe, despre unul dintre oamenii de la Direcția de Urbanism, despre primarul Sectorului 6, ceea ce e ciudat, pentru că ar trebui să pot să iau legătura cel puțin cu primarul Sectorului 6, dar pentru că dânsul n-a fost audiat nu pot face acest lucru”, a explicat Ciucu.

Sursa: AGERPRES