Numai că rolul său decisiv în realizarea visului multor generaţii de români
a fost veştejit de neputinţa noastră, a urmaşilor lui Cicio-Pop, Goldiş, Ioan
Suciu, Maniu şi atâţia alţii de a păstra vie memoria acestui fapt. Măcar că
am vorbit mult despre realizarea unui Monument care să materializeze proiectul
visat şi realizat de înaintaşii noştri. Cu toate că un fost preşedinte i-a pus
piatra de temelie aproape de Dumnezeu.
Ne-am împiedicat atâta timp pentru că nu am găsit un alt loc potrivit pentru
materializarea acestui proiect necesar. Dar, cum se întâmplă de cele mai multe
ori la români, fiecare are idei. Şi, desigur, ale sale cele mai bune. Aşa s-a
ajuns, în lipsa unui consens şi a unei decizii, că administraţia locală a organizat
un fel de concurs: cine, unde l-ar pune.
Monumentul, încă nenăscut, a fost astfel plimbat, fără îndoială cu cele mai
bune intenţii, prin aproape toate locurile publice cu vizibilitate din oraş:
piaţa Avram Iancu, piaţa Primăriei, Podgoria ba chiar ar fi trebuit după unii
să fie un monument lacustru. Abia marţi bravii noştri consilieri au acceptat,
întrucât nu-l putem aşeza pe roţi ca să-l plimbăm prin oraş, ca Monumentul Unirii
să fie ridicat aproape de locul unde-i este „sămânţa”, lângă Catedrală. Foarte
exact nu se ştie nici acum unde, întrucât proiectul de reabilitare a arterei
principale a oraşului va redesena Piaţa Podgoria.
Acum, în sfârşit, lansarea unui concurs naţional pentru realizarea proiectului
are un subiect. Dar ne vom lovi de o altă problemă şi anume finanţarea. Guvernul
a promis bani, dar cine mai ştie dacă după atâta tărăgănare aceştia mai există
pe undeva prin buget. În fine, să sperăm că măcar acum, când ştim, cu aproximaţie,
unde, vom afla şi cum şi mai ales când. Cum va arăta, când va fi inaugurat.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!