Au fost câteva sute de oameni la evenimentul de miercuri seara de la Ştrandul Neptun, acolo unde edilul local, Gheorghe Falcă, a ales să dea un dineu de Zilele Aradului. Feţe cunoscute ale Aradului, politicieni, preoţi, din nou politicieni, directori de instituţii, prieteni şi cunoştinţe ale edilului, sportivi  etc. şi nu numai au ales să-şi petreacă seara de miercuri la baza de agrement.   Totul pe muzica ambientală asigurată de un cvartet de coarde, printre mese pe picior şi la doi paşi de bazine. A fost mai degrabă  o socializare de seară, sub patronajul primarului, condimentată cu un discurs de data aceasta de doar cinci minute a lui Gheorghe Falcă (în trecut prezentarea realizărilor, dorinţelor şi nemulţumirilor edilului a durat fie mai bine de o oră şi jumătate, fie aproape 30 de minute). Totuşi, în cele cinci minute de discurs, primarul a reuşit să facă o rapidă trecere în revistă a realizărilor sale, cele văzute şi cele nevăzute (nemediatizate), a dorinţelor administraţiei, o extrem de scurtă prezentare a echipei unite care este acum Aradul, un atac la adresa opoziţiei, dar şi o indicare a greutăţilor prin care a trecut şi a sacrificiilor pe care le-a făcut ca om politic.

Poate cel mai important moment de menţionat din cuvântare a fost cel în care  Gheorghe Falcă s-a arătat extrem de emoţionat, insistând pe faptul că viaţa politică e grea, că te pune la grele încercări, te acaparează, marşând şi mai tare pe faptul că politicienii fac unele sacrificii destul de mari, de care ceilalţi nu ştiu, şi amintind şi faptul că unii, printre care şi el, au pierdut chiar familia dedicându-şi viaţa politicului şi administrativului. Discursul său a fost susţinut de acorduri melancolice pe fundal.  Imediat după scurtul dar extrem de compactatul discurs, Gheorghe Falcă a făcut, aşa cum a procedat şi când a venit, un tur printre mese, a dat mâna cu lumea prezentă, a salutat, a schimbat o vorbă-doua cu invitaţii, poposind mai mult la unele mese pentru o socializare mai în profunzime, o dicuţie despre Arad, politică, alegeri, familie.

Discursul edilului a fost prefaţat şi postfaţat de şansonete franţuzeşti cântate de duoul timişorean „La Vie en Rose” (Sabina Bijan voce şi Alex Reisz pian).  Un semn  poate că edilul local vede viaţa sau poate viitorul  în roz, indiferent de sacrificiile din trecut.