Apar noi informaţii referitoare la moştenitorii Nadăşului. În fapt, informaţiile se referă la moştenitorii societăţii Forestiera Nadăş, care a deţinut suprafeţe importante de teren agricol, pădure şi păşune în satul din judeţul nostru. Dr. John G. Leopold ne-a contactat pentru a ne transmite faptul că el ar fi unul dintre moştenitorii în viaţă care ar avea dreptul la averea Elenei Grosz, cea care a deţinut Forestiera Nadăş. Şi, drept urmare, Leopold crede că justiţia din ţara noastră ar trebui să intervină „brutal” în retrocedarea Nadăşului către familia Colţeu. Pentru că, din punctul lui de vedere, această retrocedare este una total ilegală. Dar să vedem ce susţine John G. Leopold în scrisoarea pe care a trimis-o către Jurnal arădean/www.aradon.ro: „Am citit articolele dumneavoastră cu privire la pădurea Nadăş şi doresc să adaug câteva comentarii. Urmăresc acest caz de lăcomie din momentul în care a devenit cunoscut la nivel naţional şi chiar internaţional. Eu sunt singurul succesor a trei dintre cei 14 moştenitori care apar în testamentul doamnei Elena Grosz (născută Weisz). Majoritatea dintre noi, moştenitorii, am plecat din România şi ştiu că mulţi sunt informaţi şi urmăresc acest caz tulburător. Este important să subliniez faptul că doamna Mairovitz, care a fost în contact cu majoritatea moştenitorilor, în special cu fratele ei şi familia sa, a ales să acţioneze mâna în mână cu familia Colţeu şi să ascundă vis-á-vis de familie activităţile ei pentru a recupera moştenirea doamnei Elena Grosz. Faptul de a pretinde că ea e singura moştenitoare a fost extrem de egoist. Familia Colţeu, lacomă, a devenit instantaneu bogată şi a vrut chiar mai mult decât ceea ce au fost capabili a apuca”, ne spune Leopold.

Mai pe scurt şi în termeni mai simpli, John Leopold susţine că Ecaterina Mairovitz ştia de existenţa a multor posibili moştenitori ai Nadăşului, dar a ascuns acest lucru faţă de acei moştenitori. A ascuns acest lucru chiar şi faţă de fratele ei şi de copiii acestuia. Mai mult, Leopold spune că instanţele noastre nu au ţinut cont de hotărâri ale altor instanţe europene. „Până în 2018 Statul Român e obligat se dovedească Uniunii Europene că toate proprietăţile confiscate ilegal de regimul comunist au fost restituite. Retrocedarea pădurii Nadăş la familia Colţeu, fără să se ia în seamă sentinţa dată de un tribunal din străinătate referitor la testamentul doamnei Elena Grosz, nu e ceea ce Comunitatea Europeană a înţeles când au fost de acord să accepte România în Uniune. Dacă fiecare dintre părţile implicate ar recunoaşte, fără lăcomie, cererile şi drepturile celorlalţi, acest caz s-ar fi putut rezolva, bineînţeles cu ajutorul legilor, cu respect mutual şi justiţie. Ar fi o dovadă pentru Comunitatea Europeană că România s-a schimbat. Poate este timpul să se facă justiţie corectând greşelile care au fost făcute de regimurile fasciste şi comuniste fără a afecta viitorul locuitorilor din Nadăş, dar nici drepturile moştenitorilor legali. Locuitorii satului Nadăş au fost parte respectabilă în afacerea familiară Grosz”, mai spune John G. Leopold.

Imagini în premieră

Pentru a demonstra cât de ataşată era Elena Grosz de locuitorii din Nadăş, John Leopold a trimis şi două imagini pe care le vom prezenta în exclusivitate. Ambele fotografii au fost făcute chiar în Nadăş, iar în imagini apar sătenii, alături de Elena Grosz, cea care a condus afacerea cu lemn începută de familia sa.