În ciuda celor 70 de ani pe care i-a împlinit în ianuarie, Rodica Zaharia debordează de energie. Iar vivacitatea ei este molipsitoare. Te cucereşte din prima clipă cu zâmbetul candid, cu glasul blând, cu ramele roşii ale ochelarilor, cu parfumul delicat al hainelor şi, nu în ultimul rând, cu povestea sa.

Arădeanca a rămas văduvă de trei ori. După moartea primului soţ, s-a mutat, prin căsătorie, în Italia. Se întâmpla în 1996, pe când avea 50 de ani. S-a adaptat rapid la noua viaţă, „a fost ca şi cum m-aş fi născut acolo” – povesteşte Rodica Zaharia. Din păcate, după doar 74 de zile de mariaj, proaspătul soţ a murit din cauza unor probleme medicale. Cu al treilea partener, tot italian, i-a fost dat să trăiască cinci ani şi jumătate. După decesul acestuia a decis că vrea să rămână singură. „Am avut multe probleme dar, cu credinţă în Dumnezeu, am ajuns să le biruiesc pe toate” – mărturiseşte femeia.

Locuieşte în Verona, într-un apartament de două camere pe care administraţia oraşului i l-a pus la dispoziţie, anul trecut, contra unei chirii modice: 90 de euro pe lună. La zece minute distanţă, stau fiicele ei, fiecare cu familia sa. (Mai are un fiu care locuieşte în Arad.) Rodica Zaharia are trei nepoţi: un băiat de 28 de ani şi două fete de 14 şi 12 ani. Din când în când, mai iese cu fetele la plimbare prin oraş. Şi când nu iese cu ele se plimbă singură. „Zilnic fac 20-30 de kilometri. Îmi place foarte mult să mă plimb, să fac mişcare. De altfel, mă duc şi la cursuri de dans, dar fac şi ore de gimnastică. E foarte important să fim activi, indiferent de vârstă!” – opinează bunica.

E o optimistă incurabilă şi îi face plăcere să transmită această stare şi celor care o înconjoară. E mai tot timpul veselă şi reuşeşte să-i binedispună pe cei care o acompaniază. Dar ceea ce o face cu adevărat fericită este să-şi ajute semenii – fie ei români sau italieni. („Să ştiţi că şi în Italia sunt oameni foarte săraci” – ne asigură bunica.) Şi ajută de câte ori are ocazia, fără ezitare. Şi e fericită.