Caldura este prea scumpa pentru CET Hidrocarburi

Planul de reorganizare al CET Hidrocarburi pare să pună vina pe toată lumea pentru găurile bugetare date anual. După ce au susţinut că populaţia plăteşte mult prea puţin pentru căldura consumată, într-un alt capitol al programului de reorganizare este luată la ţintă centrala de producere a energiei termice, respectiv CET Arad.

„Având în vedere faptul că CET H achiziţionează energie termică în proporţie de peste 80 la sută de la CET Arad, scăderea preţului de achiziţie a energiei termice ar avea un impact imediat asupra reducerii pierderilor financiare ale societăţii prin diminuarea valorică a pierderilor de energie termică, dar şi posibilitatea de ajustare a preţului la consumatorul final”, se arată în documentele CET H. Practic, după ce au susţinut că oamenii plătesc prea puţin pentru căldură, reprezentanţii CET H îi scot la înaintare pe aceiaşi cetăţeni, susţinând că preţul energiei termice ar putea scădea dacă CET Arad ar vinde gigacaloria mai ieftin.

Poate cea mai mare durere a companiei de termoficare o reprezintă debranşările. Iar acest lucru este evidenţiat şi în planul de reorganizare. Începând cu anul 2006 şi până în primul semestru al anului 2011 nu mai puţin de 1.854 de gospodării s-au debranşat de la sistemul centralizat de încălzire.

„Continuarea tendinţei de debranşare a populaţiei de la sistemul centralizat de termoficare ar putea duce la îngreunarea reabilitării sistemului prin imposibilitatea atragerii de fonduri şi creşterea costurilor pentru consumatorii rămaşi în sistem”, susţin reprezentanţii CET H. Iar cum trendul debranşărilor este în creştere, arădenii se pot aştepta în orice moment la o nouă creştere a preţului căldurii, după cum se arată în planul de reorganizare al CET.

În întreg planul de reorganizare întocmit de CET H se specifică faptul că cele mai mari minusuri sunt cauzate de pierderile de căldură de pe reţea. Iar singura soluţie pentru revigorarea societăţii de termoficare ar fi reabilitarea sistemului sau, de ce nu, creşterea preţului pentru populaţie, ultima variantă părând a fi cea mai la îndemână.