Un parc naţional pe care mai nimeni nu-l mai vrea protejat, într-un Congo în care eroii se numără pe degete, iar petrolul ucide, ca de fiecare dată, o viaţă într-un corp pe care nu ţi l-ai dorit şi într-o lume care cu greu acceptă că vrei, se impune şi poţi să fii altfel, un vis de campion de curse pe care din start ţi-l spulberă societatea şi familia disfuncţională, dar la care nu renunţi, din încăpăţânare şi pentru că „nu se poate să nu se poată” şi, la final, o imagine rusească, un film concept considerat de unii drept cel mai bun documentar al tuturor timpurilor.
Asta aţi ratat dacă nu aţi ales să mergeţi în week-end, adică de joi până duminică inclusiv, la Cinematograful Arta şi să gustaţi din plin, pe gratis, o ofertă de nouă filme, toate cu premii prin străinătate, căutate şi propuse arădenilor de Mona Nicoară. Va mai fi anul viitor aşa ceva, dar tema nu va mai fi probabil nici portretul, nici peisajul şi poate nici dramele. Până atunci, vor fi lungi analize despre ce merită arădenii, câţi bani merită cultura, cât de lung va fi festivalul fARAD, unde îi e locul în cultura cinematografică românească etc.