Nimic nu pledează, nici măcar o brumă de succes, pentru alegerea pe care a făcut-o Mircea Sandu. Hagi a fost un mare jucător, dar – asemenea altui mare fotbalist, Iosif Petschovschi, care a încercat şi el să convingă şi de pe banca tehnică – povestea lui de succes s-a sfârşit odată cu ieşirea de pe gazon. Cred, mai curând, că Sandu s-a lăsat fascinat de aura care învăluie imaginea de arhivă a fotbalistului Hagi, dând frâu liber unui sentimentalism care ar putea fi extrem de păgubos, în final. Ştiu, o să se spună că una e să fii antrenor şi alta este să fii selecţioner. Că, faţă de munca la un club, la naţională cel mai important lucru este selecţia, aducerea la lot a celor mai potriviţi şi mai în formă fotbalişti. Aşa este, dar să nu uităm un „amănunt”: selecţionerul trebuie să studieze jocul adversarului şi, pe baza descifrării „secretelor” tactice ale acestuia, să elaboreze propria strategie. Este Hagi capabil să răspundă acestor exigenţe? E o întrebare, deloc gratuită.
Mai ştiu, de asemenea, că Hagi ar putea avea un sprijin în Anghel Iordănescu, cel care va ocupa postul de director tehnic al FRF. Daţi-mi voie să cred că aşteptatul aport al lui Iordănescu este, de pe acum, sortit eşecului. Întâi, pentru că el nu va renunţa la postura de parlamentar. Deci, se va ocupa de problemele loturilor naţionale în timpul liber. În al doilea rând, nu-l văd pe Hagi, orgolios şi fudul, cum îl ştiu, acceptând sfaturi de la Puiu Iordănescu. Aşa că, Iordănescu nu va face mulţi purici ca director tehnic, iar ideea de a face din el un dascăl ori măcar un sfătuitor al lui Hagi este o iluzie. Arunc o privire pe site-ul ziare.com şi constat că peste 83 la sută dintre cititori consideră nefastă alegerea făcută de Mircea Sandu. Să fie „Naşul” mai deştept ca tot poporul? Bine ar fi, dar nu prea cred.
