UPDATE. Luni, cu negocieri pentru contract
În timp ce sindicaliştii făceau grevă, conducerea aştepta resemnarea, iar negreviştii se duceau spre casele lor sau spre cel de al doilea job, luni, la de la ora 14.30 a avut loc şi… încă o rundă de negocieri pentru semnarea contractului colectiv de muncă. Un act care a stat la baza, legală, a demarării conflictului colectiv de muncă, adică mai exact a grevei generale. O negociere purtată pentru a patra oară, cel mai probabil în zadar, căci nimeni nu mai pare dispus, în situaţia dată, să facă compromisuri. Cu toate acestea, se spune că unele progrese au fost făcute între părţile beligerante luni după-masa şi că pe viitor s-ar putea ajunge la pace. Dar când va fi viitorul acesta, nu se ştie. Joi e zi de concert….
ARAD. Gata cu eleganţa. Gata cu muzica bună. Gata şi cu răbdarea. Gata cu totul. Dacă nu pleacă Alin Văcean de la Filarmonica de Stat Arad, orchestra nu mai cântă. Pe scurt, gata şi cu concertele de joi şi cu muzica pentru melomani. E război şi nimeni nu mai vrea să facă niciun compromis. Cam acesta este mesajul pe care l-au transmis luni de dimineaţă, la debutul grevei generale, sindicaliştii din Filarmonică. Liderii de sindicat susţin că 53 de persoane au semnat pentru ca Alin Văcean să părăsească această instituţie, iar 60 pentru grevă generală.
Cât de gravă este situaţia în viziunea lor? Extrem de gravă, căci de această dată s-au pus pe tavă toate nemulţumirile lor, asumate pentru prima dată cu voce tare (aproape în toate cazurile, cu excepţia unora care au venit însoţite de rugăminţi de a nu scrie, dar cu senzaţia că informaţia ne va plasa de partea lor). Nu a scăpat nicio acuză în cadrul conferinţei de luni. Au fost din start amintite procesele din instanţă: cel pe care l-a pierdut sindicatul, referitor la plângerea penală împotriva managerului Alin Văcean, privind abuzul în serviciu vis-a-vis de doi angajaţi daţi afară din instituţie dar reangajaţi în urma unui alt proces (pierdut de această dată de instituţie), procesul deschis de sindicalişti împotriva studiului individual la colectiv, procesul prin care Primăria Arad îl considera bun de plată pe directorul Văcean în cazul folosirii unor fonduri ale instituţiei în scop neadecvat (dar care a curs, se pare, în favoarea directorului, la Timişoara) etc.
Protestatarii au ţinut să sublinieze, tot din start, că greva declanşată nu a avut nimic cu faptul că sindicaliştii au pierdut primul proces amintit împotriva lui Văcean şi au expus adevăratul motiv al grevei: să plece directorul!
Jos cu Văcean!
Liderii de sindicat au precizat că s-au respectat toţi paşii necesari declanşării grevei generale (negocierile pe contractul colectiv de muncă eşuate, zeci de petiţii, greva de avertisment de două ore, cele cinci minute de tăcere de la începutul ultimelor două concerte) şi că, dacă conducerea nu va găsi o chichiţă în organizarea acestei greve, cu această formă extremă de protest se va merge până când… va fi pace la Filarmonică. Iar pacea, potrivit sindicaliştilor, nu va putea veni decât după plecarea managerului.
Seria acuzelor a curs mai apoi. Sindicaliştii au acuzat faptul că se încearcă inducerea în eroare a opiniei publice prin prezentarea faptului că angajaţii Filarmonicii nu vor să lucreze vineri şi nici nu vor să desfăşoare studiile individuale altundeva (în speţă – la serviciu) decât acasă. De ce nu se lucrează vineri, în viziunea protestatarilor? Pentru că managerul nu are putinţa de a organiza o activitate pe ziua de vineri, în speţă concertele educative (care vin şi formează viitorul public şi ar putea aduce şi ceva bani) şi îi obligă pe angajaţi să cânte orice şi cu orice dirijor, fără a pregăti, de pildă, concertul de joia următoare. De ce nu se studiază individual, la colectiv, adică în Filarmonică? Pentru că, spun sindicaliştii, decizia e doar o răzbunare, în condiţiile în care peste tot în lume studiul individual se face acasă, nu în sălile improprii puse la dispoziţie de conducerea instituţiei doar în bătaie de joc.
Ameninţaţi şi terorizaţi?
Cât de departe s-a ajuns în conflictul dintre sindicalişti şi conducerea Filarmonicii? Departe, dacă cei dintâi au ajuns să vorbească luni şi despre faptul că ar fi sechestraţi în instituţie, urmăriţi şi fotografiaţi, puşi să repete individual 7 minunte dar să stea la coada de repetiţii 4 ore şi supravegheaţi, pedepsiţi dacă sunt împotriva directorului sau nu-i fac pe plac acestuia fie cu comisia de disciplină, fie prin intermediul familiei, ameninţaţi cu faptul că soţii sau soţiile lor vor fi concediate din alte instituţii… Şi, dacă vi se pare că aceste acuze sunt aduse undeva din alt secol, mai apropiat de evul mediu decât de secolul XXI, atunci vă precizăm că s-a vorbit până şi de capacităţile intelectuale ale directorului sau de ce sugerează faţa acestuia, despre comportamentul lui sau modul de a conduce, despre instrumentele la care se pricepe să cânte şi despre frică şi teroare.
Iar ca să trecem de la capitolul jigniri (care, mai ales într-o instituţie de cultură, n-ar trebui să facă cinste nimănui) la temeri, să spunem că una dintre cele mai mari temeri ale sindicaliştilor a ieşit şi ea la iveală: frica că intenţia exprimată ca variantă de managerul Alin Văcean, de a transforma această instituţie într-una pe proiecte, ar putea fi pusă acum în practică.
Fără filarmonică?
O situaţie greu de imaginat, dar care i-a dus pe sindicalişti cu gândul la propunerile de acum doi ani, când se dorea desfiinţarea corului (dorinţă care a fost îngropată, în cele din urmă, nu fără luptă). Cât de gravă li se pare propunerea de acum sindicaliştilor? Atât de gravă încât să apeleze la ajutorul melomanilor şi al oamenilor de cultură din Arad.
„Dacă se va întâmpla aşa ceva, după 120 de ani de la momentul înfiinţării acestei instituţii de cultură,vom deveni nişte amatori, vom ieşi din cadrul normalităţii iar personalul va fi angajat pe eveniment. Vă daţi seama că avem această instituţie, iar directorul ei se pregăteşte voalat să o desfiinţeze? Mă întreb dacă e cumva mandatat să spună acest lucru de către mai marii Primăriei? Cerem ajutorul publicului, personalităţilor arădene să vină în sprijinul nostru, ţinând seama şi de încercările din trecut de a desfiinţa corul şi de intenţiile de acum care par că vor să desfiinţeze întreaga Filarmonică. Noi avem o mare frică că Aradul va rămâne, după 120 de ani, fără Filarmonică. Ca atare, încercând să salvăm ce mai e de salvat, vom face şi o petiţie on-line prin care vom cere societăţii civile să vină în sprijinul nostru şi să apere instituţia de cultură”, au spus liderii de sindicat luni.
Niciun compromis pentru negrevişti
Supărarea sindicaliştilor e fost atât de mare luni încât cei câţiva angajaţi din orchestră care au decis să nu participe la grevă, ci să muncească pe scenă, au fost trataţi aproape ca nişte infractori. Semn că în instituţia cu pricina, în pofida faptului că se doreşte a fi una culturală, nu există bunăcuviinţă nici când vine vorba de atitudinea directorului faţă de angajaţi, dar nici când vine vorba de atitudinea majorităţii faţă de minoritate. E imaginea de luni dimineaţa din sala mare de concerte care ne-a lăsat un gust amar.
În război cu toţi managerii
Dincolo de gust, am rămas în continuare şi cu un semn de întrebare: de ce nu e niciodată linişte la Filarmonică, de ani buni de zile, indiferent de cine e managerul general? Răspunsul sindicaliştilor a fost clar: „Sindicatul trebuie să intervină oricând simte că se întâmplă un abuz”. Şi l-au simţit mereu, doar că acum au dat de un manager la care tupeul şi armele neconvenţionale de luptă depăşesc înţelegerea lor. Cum se va finaliza acest război? Nu ştim, dar suntem convinşi că singurii care au de pierdut din această luptă în care unii nu mai manageriază iar alţii nu se mai pregătesc decât de război, suntem tot noi, arădenii. De această dată, cei care iubesc cu adevărat muzica bună.
Citiți principiile noastre de moderare aici!