A ţinut în viaţă o şcoală după ce autorităţile au decis că trebuie desfiinţată pentru că numărul de copii nu era suficient de mare pentru ca şcoala să fie eficientă din punct de vedere economic.Cei 44 de elevi de 7 sau 8 ani s-au trezit că trebuie să facă naveta până la Arad sau în comuna învecinată pentru a se şcolariza. A fost greu.
Soluţia de la biserică
Părinţii s-au plâns preotului Vladu. De dragul copiiilor şi al comunităţii, rămasă fără şcoală, părintele a găsit soluţia: şi-a făcut propria şcoală tocmai în clădirea fostei şcoli, închisă după renovare. În demersul său s-a bucurat şi de sprijinul Primăriei. La un an de la desfiinţare copiii din comunitate au din nou şcoala aproape de casă, o şcoală care a obţinut autorizaţie de funcţionare.
Elevii rămân aici până după amiaza, îşi fac temele, iar părinţii sunt extrem de multumiţi de progresele celor 12 micuţi care urmează cursurile şcolii. Fiecare a primit la începutul anului toate rechizitele necesare, inclusiv ghiozdanul.
Finanţare cu probleme
Nu e uşor să ţii o şcoală în aceste vremuri. Taxa pe care fiecare părinte o plăteşte pentru un copil este de 200 lei per lună. Din aceşti bani sunt plătite şi învăţătoarele şi jumătate din cheltuielile de întreţinere. Se munceşte şi în regim de voluntariat, una din cele mai active voluntare fiind chiar preoteasa. Când nu mai sunt bani, preotul se zbate pentru a face rost de sumele necesare. Poate la anul vor fi mai mulţi elevi…
Citiți principiile noastre de moderare aici!