Dacă anul trecut, an preelectoral, toate partidele politice s-au înghesuit, cu delegaţii supranumerice, să facă act de prezenţă şi să depună coroane, lucru care s-a repetat de Ziua Armatei- deh, era înainte de alegeri- de această dată aproape că au strălucit prin absenţă. Se vede treaba că dacă şefii sunt la Bucureşti nu mai are cine să-şi amintească de cei care au murit pentru ca partidele lor să poată candida pentru Parlament şi să guverneze sau să facă opoziţie, sperând că data viitoare ei vor ajunge la oala cu smântână.
Ce să-i faci, câştigătorii au fructificat oportunităţile oferite de cei care au murit, aşa că nu mai au nevoie de ei, iar cei care au pierdut nu s-au simţit obligaţi, din moment ce au rămas cu bomboana în pungă. Repet ce am remarcat şi vineri, au fost prezenţi un sfert dintre posesorii de certificate de revoluţionari. Dar, să nu fim răi, acuş vine 2014, vor fi alegeri prezidenţiale şi europarlamentare, iar partidele îşi vor reaminti brusc de revoluţia din 1989. Poate că, la putere sau în opoziţie fiind, se vor învrednici- ştiu că mă repet, dar îmi place această expresie frecventă în Sfânta Scriptură- să lupte din toate puterile împotriva celui mai crunt duşman al românilor şi al României, definit clar de către Valentin Voicilă: sărăcia.”Am învins cel mai cumplit duşman, necredinţa. Acum trebuie să luptăm contra duşmanului numit sărăcie”, a spus Voicilă. Pentru aceasta, însă, nu mai este nevoie de o revoluţie a poporului, în stradă, ci de una de conştiinţă a celor care vremelnic ne conduc sau vor să ne conducă. Aceasta a fost ideea desprinsă din vorbirile revoluţionarilor. Care, aşa cum au spus ÎPS Timotei Seviciu şi Valentin Voicilă, nu au reuşit să devină martiri.
Citiți principiile noastre de moderare aici!