Despre contractul cu Bechtel, renegociat şi cu clauze net favorabile nouă – ca să nu mai vorbim că şi valoarea lucrărilor a scăzut mai bine de jumătate decât prevedea vechiul contract – iar s-au spus multe. Şi numai de bine. Într-un cuvânt, Anca Boagiu a câştigat aprecierile şi simpatia tuturor, inclusiv ale celor din opoziţie, pentru modul ferm şi eficient în care gestionează probleme de la Transporturi.
Acestea fiind zise, şi privind lucrurile în antiteză, pentru orice om lucid activitatea predecesorului, adică a lui Radu Berceanu, se profilează ca nesatisfăcătoare. Muncă ineficientă, restanţe peste tot, contracte păguboase pentru statul român. Cum să ne explicăm contraperformanţele lui Radu Berceanu? Două ar putea fi cauzele. Ori dumnealui este incompetent, ori a închis ochii la nerespectarea contractelor şi la umflarea lor din punct de vedere valoric pentru că a fost „stimulat” de firmele respective. Prost nu poate fi, având în vedere averea pe care a adunat-o de când se tot plimbă prin guverne. Dacă era incompetent, PDL (PD) nu l-ar fi numit, în mai multe rânduri, ministru la Transporturi. Aşadar, despre ce poate fi vorba? Cum de a găsit Anca Boagiu o debandadă de nedescris la Transporturi? Ce e cu atâtea contracte dezavantajoase, care au sifonat banul public?
Curios, nimeni nu este curios să arunce o privire printre documentele de la minister. Portocaliii vorbesc cu multă satisfacţie despre stăruinţa, hărnicia şi seriozitatea Ancăi Boagiu, dar se feresc ca dracul de tămâie să se raporteze la activitatea execrabilă, păguboasă a lui Radu Berceanu. De ce? Pentru că nu dă bine să scoată tocmai ei gunoiul de sub preş. Ce fac instituţiile abilitate să urmărească modul în care este gestionat banul public? Închid ochii. Dacă nu îi sesizează nimeni, de ce s-ar lega la cap fără să-i doară? Şi uite aşa, deşi este evident că multe au fost în neregulă la acest minister, că banul public a fost risipit, cu bună ştiinţă ori din neglijenţă, nimeni nu doreşte să facă lumină la acest minister. Şi nu doar acolo!
