ARAD. Se trage cortina şi personajele intră în scenă. Păpuşile mânuite, cu talent şi dăruire – de actorii trupei de marionete a TCIS ne fac să trăim povestea, de regulă cu buni şi răi, în care binele învinge şi micii spectatori sunt fericiţi, alături de ei bucurându-se părinţi ori bunici.
Cu toţii sunt încântaţi de ceea ce au văzut în luminile rampei şi prea puţin contează pentru ei că, dincolo de acestea, e o adevărată industrie, un mecanism uriaş care are ca scop final spectacolul.
Este şi motivul pentru care am dorit să vă dezvăluim din „culise” şi să aflaţi cum intră păpuşile în scenă. Povestitor ne-a fost scenograful şi pictorul Nelu Pitic, de la Trupa Marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”.
De la scenograf, la tâmplar
Primul pas e făcut de scenograf care, în funcţie de poveste, îşi imaginează personajele, le pune pe hârtie şi discută cu regizorul. Dacă trece proba aceasta păpuşile intră în lucru, asta înseamnă schiţele tehnice pentru tâmplărie. În atelier, Vasile Stan alege materialul în funcţie desenele făcute la scară. De regulă sculptează în lemn de tei dar foloseşte şi polistiren (dacă „personajul” e de dimensiuni mai mari, ca să poată fi mânuit cu uşurinţă de actori). Şi, spre deosebire de păpuşa clasică (mânuită simplu, cu un gabit sau o tijă), pentru marionete lucrarea e mai complicată: păpuşile trebuie să aibă articulaţii la membrele superioare şi inferioare (ca se redea mişcarea acestora) dar şi în gât sau alte părţi ale corpului (în funcţie de solicitările poveştii). Tâmplarul Vasile Stan lucrează la Marionete din ’96 şi face cam 100 de păpuşi pe an, dar, pe lângă acestea, realizează crucile (pe care le folosesc actorii în mânuirea marionetelor) dar şi elementele de decor solicitate de scenograf.
Pictate şi îmbrăcate
De la tâmplărie, păpuşa revine (cu forme conturate) la scenografie, în atelierul de pictură unde se definitivează trăsăturile feţei, se pune părul şi tot ce-i nevoie ca să ajungă la imaginea finală, ţinându-se cont de dorinţele regizorului şi actorului. Când semnează scenografia unui spectacol, Nelu Pitic face totul, dar când regizorul vine cu un alt scenograf el îl ajută la pictură (Aşa că nici nu mai ştie câtor păpuşi le-a dat o înfăţişare). După ce-au primit „chipul” dorit de realizatori, viitoarele personaje trec la îmbrăcat. De acest lucru se ocupă (deşi este pensionară), croitoreasa Elena Heggy (sau Baby, cum o ştiu toţi).
Gata pentru spectacol
Păpuşile trec apoi la actori, care le pun pe fire, le echilibrează ca să răpundă la toate mişcările. Totul este gata şi, după câteva repetiţii, spectacolul poate fi prezentat. E premieră. Se trage cotina. Personajele intră în scenă şi începe o nouă poveste.
În aşteptare
După multe, multe reprezentaţii, păpuşile (şi decorurile) ajung în magazie, într-un „spectacol în aşteptate”. Dar, peste câţiva ani, vor fi alţi copii, care n-au văzut povestea, şi păpuşile vor intra din nou în scenă.
„La Marionete, fiecare, în felul lui, este cât se poate de interesant” (Nelu Pitic)
vasile.filip@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!