JURNAL ARĂDEAN. De pe scenă, direct în Consiliul Local Municipal, în fruntea Comisiei pentru cultură. Cam diferit pasul față de cei pe care îi făceai până acum. Ce te-a mânat în luptă, ca să spun așa?…

IONEL BULBUC. Da, diferit pasul, clar! Dar m-a mânat în luptă un proiect pe care îl am în cap de mulți ani, la care țin cu dinții și pe care îl voi materializa cât de curând. Sigur știi, este vorba despre proiectul cultural GATA care și-a găsit ecoul în cel numit „Trei pentru Arad”. Așa am ajuns consilier local. Relativ simplu: crezând cu ardoare într-un proiect cultural care sunt sigur că va aduce un plus de valoare foarte mare, din punct de vedere cultural, orașului nostru. GATA se adresează studenților din anii terminali, ai facultăților de teatru din țară, pe care eu vreau nu doar să îi atrag în Arad, ci să îi și conving să rămână aici, să lucreze în Arad și pentru Arad. E un vis mai vechi al meu și îl urmez și acum.

LA. Frumos deziderat, dar oare realitatea arădeană le va permite să și rămână aici? Pentru că, știi bine, este vorba despre posturi, locuri noi de muncă, acestea fiind minunate dar… lipsind cu desăvârșire în teatrul din urbea noastră.

IONEL BULBUC. Așa este, dar eu gândesc altfel. O dată atrași aici, ei vor putea fi cooptați în diverse spectacole teatrale, în baza unor contracte de colaborare. Iar o dată angrenați în sistemul acesta, o dată cu eliberarea altor posturi de actori (prin pensionare), ei vor putea fi angajați. În plus, pot fi făcute și demersurile necesare pentru obținerea de posturi noi, pentru tineri. Avem nevoie de tineri în teatru, ca de aer! Ei ne aduc noul! Chiar dacă nu au încă experiență, ei văd altfel, înțeleg altfel un text clasic, spre exemplu. Îl înțeleg pe măsura vârstei și apetențelor lor, deci pe măsura unei întregi generații. Trebuie să înțelegem că publicul se schimbă! Iar teatrul trebuie să se schimbe o dată cu el, altfel rămâne în urmă. Uită-te în sala de spectacol: vei vedea oameni maturi acum care îți vor spune că în urmă cu șapte sau zece ani veneau să vadă Harap – Alb la teatru, iar acum au venit să vadă cea mai nouă premieră. E clar că și instituția asta trebuie să țină pasul cu schimbarea generațiilor de spectatori, întinerindu-și trupa. Pentru că teatrul este o oglindire a publicului, iar, dacă acesta ia loc în sală și nu se vede în reflecția de pe scenă, în clipa următoare golește sala. Și atunci noi pentru cine mai jucăm? Doar pentru noi?

JA. Să revenim la noua ta ipostază – cea de consilier local. Ce îți propui să faci o dată cu îndeplinirea acestui nou rol?

IONEL BULBUC. Îmi doresc să fiu, în primul rând, un om de legătură între toate instituțiile de cultură arădene și autoritățile locale. Simt și văd că este necesar un dialog deschis între aceste instituții și o colaborare permanentă, inclusiv în ceea ce privește întocmirea programului fiecăreia dintre ele. Orice program trebuie făcut cu luarea în considerare a ofertelor provenite de la celelalte insituții de cultură. Mai simplu – fiecare trebuie să se uite și în curtea vecinului. În acest context, întocmirea unui calendar al evenimentelor culturale arădene este absolut necesar, propunerile urmând a fi corelate între ele, astfel încât arădenii să poată avea acces la cât mai multe dintre ele. Nu trebuie să mai avem situații în care, în aceeași zi, la aceeași oră, au loc întâmplări culturale care se suprapun. Menirea noastră, a celor care suntem implicați atât în organizarea, cât și în susținerea actului artistic, este aceea de a oferi publicului ceea ce își dorește cu un grad de accesibilitate foarte mare. Trebuie să ne raportăm la cerințele publicului, în toate domeniile culturale. Cred că, de acum înainte, cuvântul de ordine al instituțiilor de cultură trebuie să fie „împreună”. Și mai trebuie să ținem cont de un aspect foarte important: în ziua de azi lumea circulă mult, ia parte la evenimente culturale din străinătate și își dorește să vadă și acasă ceea ce vede peste granițe. A ține cont de această dorință este vital!

„Cred că, de acum înainte, cuvântul de ordine al instituțiilor de cultură trebuie să fie «împreună»”