Perturbă, nu perturbează

Plecând de la observația de mai sus, discutăm greșeala din conjugarea verbului a perturba. Vom spune/scrie „Pietonii neatenți perturbă circulația.”, nu „Pietonii neatenți perturbează circulația.”  În cazul acestui verb, greșeala apare și fiindcă înainte norma accepta formele cu -ez, -ezi, -ează: perturbează.

Ignoră, nu ignorează

Aceeași observație ca la verbul discutat mai sus sau despre care am scris anterior. Unele dintre cele care se termină în vocala -a la forma de dicționar (de infinitiv) au terminația -ez la indicativ prezent, respectiv conjunctiv prezent (lucrez), iar altele nu au această terminație (mănânc). Mai mult, sunt verbe pentru care există, încă, în uz două forme, dublete morfologice: a împuia (împuie/împuiază), a se îngâmfa (se îngâmfează/se îngâmfă) etc. În același timp, la câteva verbe, s-au redus dubletele, ca în cazul verbului discutat. În consecință, vom folosi forma ignoră: „Nu îmi place când ignoră sfaturile pe care i le dau.” La fel, pentru alte verbe: se evaporă, nu se evaporează, se înfiripă, nu se înfiripează, se înfoaie, nu se înfoiază.

Există, așa cum precizam, forme în variație liberă în paradigma unor verbe (șchioapătă/șchiopătează) sau modificări aduse de normă pe care unii vorbitori nu le cunosc (forma evaporează nu mai este acceptată de DOOM2, rămânând numai evaporă). Ele înlesnesc derapaje de tipul: „Nu mă puneți să enumerez.”, în loc de „Nu mă puneți să enumăr.”, cum ar fi corect.

(Ei) alungă, nu (ei) alung

În enunțul „Doar cei puternici alung frica.” verbul este conjugat greșit. De multe ori, o analogie greșită poate genera abaterea. În cazul verbului din propoziția de mai sus, este posibil ca cel care l-a scris să fi avut în minte modelul unor verbe care apar la indicativ prezent fără -ă: a merge, a șterge: ei merg, ei șterg, ale căror forme sunt corecte pentru că aparțin conjugării a III-a. Trebuie precizat că verbul a alunga este un verb de conjugarea I și se conjugă la fel cu alte verbe care aparțin acestei conjugări, de exemplu, a cânta: ei cântă. Prin urmare, forma corectă este „Doar cei puternici alungă frica.”.

Să legăn (copilul), nu să leagăn (copilul)

Forma corectă a verbului a legăna la persoana I a conjunctivului prezent este să legăn. La indicativ prezent, acest verb se conjugă astfel: eu legăn, tu legeni, el leagănă, noi legănăm, voi legănaţi, ei leagănă. La persoanele I şi a II-a, singular şi plural, forma de prezent a indicativului este aceeaşi cu cea a conjunctivului prezent, singura diferenţă fiind conjuncţia să, la modul conjunctiv: eu cânt/să cânt, tu cânţi/să cânţi etc. Şi în cazul verbului discutat funcţionează aceeaşi regulă. Prin urmare, corect este să spunem/scriem ,,M-a rugat să legăn copilul.’’

Să hotărască, nu să hotărească

Verbele de conjugarea a IV-a, terminate la infinitiv în -î (a hotărî, a urî, a târî  etc.), au la conjunctiv prezent, persoana a III-a singular şi plural terminaţia -ască, nu -ească: să hotărască, să urască, să târască. În consecinţă, varianta corectă este: ,,Să hotărască, pentru că acum e momentul!’’.