Nu semneaza „ca primarul”

ARAD. Nu demult, în paginile ziarului „Jurnal arădean”, primarul Comunei Vladimirescu atrăgea atenţia asupra pericolele la care se expun proprietarii de terenuri care acceptă acte adiţionale la contractele de arendă. Pe scurt, deşi în contractul cadru, conform legilor în vigoare, arendatorul primea de la arendaş 700 de kg cereale, actele adiţionale stipulau condiţii înrobitoare pentru arendator, ducând, practic la pierderea pământului pentru nişte sume derizorii. Primarul a încercat să-i lămurească pe proprietarii de terenuri să nu încheie nici un act adiţional, pentru că nu este legal şi îi duce la sapă de lemn. Totodată, cu orice risc, a refuzat să semneze contractele cu acte adiţionale. Campania primarului, de lămurire a oamenilor să nu-şi dea pământul pe nimic, a determinat o contracampanie a arendaşilor. Însă, după cum vom vedea mai jos, nu una dedicată găsirii soluţiei de mulţumire a ambelor părţi, ci una „şmecherească” de „fraierire” a arendatorilor.

700 este egal cu 1.000 (?!)

Primarul Ioan Crişan are cuvântul: „Dacă vă aduceţi aminte, arătam că, în virtutea contractului-cadru, arendatorul urma să primească 700 kg cereale pe hectar sau contravaloarea lor, dar în actul adiţional se bătea în cuie suma de 150 euro pe hectar, plus echivalentul impozitului pe proprietate. Indiferent de preţul pieţii, pe 10 sau chiar 20 de ani proprietarul pământului rămânea cu această sumă şi mai plătea şi impozit pe impozit, chiar dacă în această perioadă ar putea ajunge în situaţia de a nu putea cumpăra mai mult de două găini cu această sumă. Ce credeţi că au făcut arendaşii? Au „plusat” oferind, în contractul cadru, 1.000 kg la hectar, dar au continuat să încheie acte adiţionale, care prevedeau că arendatorul primeşte – aţi ghicit – 150 de euro la hectar! Reamintesc, în cauză sunt mulţi oameni în vârstă, uşor de păcălit cu încrengătura birocratică şi juridică. Am întrebat-o pe avocata arendaşilor cum este posibil să plăteşti pentru 1.000 kg de cereale aceeaşi sumă ca şi pentru 700 kg. Ştiţi ce mi-a răspuns? Că 300 kg este un bonus pentru cei care încheie contractul! Cum, adică, Doamne, Iartă-mă, care bonus, din moment ce nu e nici un leu în plus? Am refuzat şi refuz în continuare să semnez, cu orice risc, le-am cerut arendaşilor o întrevedere cu străinii în numele cărora se încheie contractele de arendare, pentru a-i lămuri că, în primul rând, se încalcă legea şi, în al doilea rând, moralitatea. Evident, nu mi s-a dat această şansă, aşa că, în continuare, ştiind riscurile la care mă expun, refuz să semnez actele. Eu nu semnez, cum se spune, ca primarul, fără să ştiu ce”. În paranteză fie spus, dacă ar semna ca primarul care ştie exact despre ce este vorba, nu ar mai avea nevoie să lupte pentru interesul cetăţeanului, pentru că şpaga primită pentru înşelarea acestuia ar fi perfect acoperitoare pentru un „mandat” de bătrânţe liniştită. Aşteptăm cu interes reacţia justiţiei.