După ce, cu un an înainte, Mircea-Hortenziu Tomuş şi-a lansat primul volum din cartea „Călător prin amintiri”, la Galeriile Turnul de Apă, el a revenit, joi seara, în acelaşi loc, cu al doilea volum care poartă subtitlul „Locuri. Oameni. Frământări”. La eveniment a participat un public ales, prieteni şi foşti colegi ai autorului. Au vorbit mulţi, despre omul MirceaTomuş şi opera acestuia, dar redăm, în rândurile ce urmează, doar câteva fragmente.
În deschidere, prof. Horia Truţă, amfitronul casei (adică managerul Turnului de Apă”) spunea: „Îl avem azi, din nou, ca oaspete, pe Mircea-Hortenziu Tomuş, cu viaţa jumătate în Colorado – Denver SUA, şi jumătate în Arad, o personalitate a culturii, învăţământului şi sportului arădean. Cartea este îmbietoare prin copertă şi titlu, „un călător”, care ne plimbă prin toate zonele judeţului – Petriş, Frumuşeni,Vinga, Pecica, Arad , – dar şi prin lumea studenţiei, cu un itinerariu literar rafinat şi muzical. O carte personalizată, cu nume dintr-un parcurs al vieţii, ce poate deveni documentar pentru acei care se ocupă de valori ale trecutului. Este o mare bucurie să primesc un model de la un coleg mai mare din acelaşi cartier – Gai, care ne încarcă şi acum cu idealurile de atunci din anii ”50”.
„Mă onorează faptul să cunosc un om care lasă urme scrise necesare pentru o comunitate – a mărturisit dr. Doru Sinaci. În parcursul unei vieţi e bine să punem ceva pe masa ei, cartea de memorii, memorii ce dezvelesc fapte trăite”.

În calitate de prezentator al cărţii, prof. Dumitru Mihăilescu aprecia că:
„Mircea Tomuş şi-a dat viaţa şi la propriu şi la figurat pentru a realiza, pe plan profesional, rezultate fumoase, iar pe plan spiritual, acest volum continuă seria de memorii începute anul trecut, cât despre al treilea volum îl aşteptăm cu bucurie. Este un om realizat, dublat de un desăvârşit profesor, care a ştiut să atingă coarda sensibilă a copiilor unei şcoli de cartier.
Desfăşurată pe unsprezece capitole, cu un titlu semnificativ, cartea este povestea traiectoriei unei vieţi, peste care ploaia anilor cerne amintiri de pagini scrise. Din punct de vedere al tehnicii narative, avem un narator, Mircu, însuşi autorul, din familia Toma, iată o povestire în povestire, care îl întâlneşte pe Mircea.
Tehnica povestirii în ramă se prelungeşte pe întreg cuprinsul volumul memorialistic, uneori surprind poantele ce ne duc spre Ion Creangă, şi lumea copilului de pretutindeni.
Dacă în primul volum a inserat lista colegilor ce nu mai sunt, în prezentul volum găsim lista celor prezenţi chiar şi în sală.
Cartea urmăreşte firul anilor, cu saltul spre maturitate, adaptarea la o lume de oraş bucureştean, printre care se strecoară cu bun tact şi literatură de război, povestită oral greu de găsit azi.
Cartea surprinde prin faptele brute, neprelucrate literar de aceea, povestirile merită incluse în Antologii care să devină izvor de inspiraţie şi material de studiu, pentru modul logic de înlănţuire al acestora. Pildele care însoţesc prezentul volum, dau farmec lecturii”.
„Cartea mea vă aparţine – a spus în final Mircea-Hortenziu Tomuş. Faptele narate izvorăsc din traiul meu, de aici. Dacă ne reîntâlnim şi acum, înseamnă că rădăcina mea este aici, cu voi, şi vă poftesc să o stropim cu un vin”.

Colegi şi elevi

Dintre colegii de generaţie şi-au exprimat bucuria de a-i fi alături, istorisind trecerea anilor, domnii Guiu, Ujj şi Arsenov, iar fostul elev, Ioan Vasile Marcu, i-a dedicat poemul „Satul meu”.