Arad Online Secţiune a roportal.ro

Nu cred că există un iubitor al fotbalului din oraşul nostru care să nu fi auzit măcar o dată de Mircea Cernatari. Omul care de peste trei decenii slujeşte cu devotament echipa din Aradul Nou. Fie că s-a numit, ieri, Motorul, sau, astăzi, CSU Vasile Goldiş.

Traian Băsescu se află în al doilea mandat de preşedinte şi ţepele promise tot nu şi-au făcut apariţia în Piaţa Victoria.

Sportul arădean se stinge, puţin câte puţin. Despre baschetul masculin aproape că nu se mai ştie. Am fost campionii ţării şi nu mai reprezentăm nimic.

Inexplicabile sunt oscilaţiile utiştilor, când vine vorba despre situaţia financiară a clubului. Pe de-o parte, Ionuţ Popa iese în public şi prezintă un „tablou” cenuşiu, rostind cuvinte grele, gen neprogramare, colaps, ori desfiinţare. Ba, chiar, provoacă o chetă publică pentru salvarea Doamnei.

Pe Ciprian Luca îl cunosc de la distanţă, dacă pot spune asta. I-am urmărit activitatea politică, aşa cum o urmăresc pe a tuturor tinerilor arădeni despre care, la un moment dat, ajung să cred că un viitor în politică.

Filosofia a început cu mirarea. Adică din momentul în care omul a fost capabil să se mire şi, apoi, să se întrebe: ce e cutare sau cutare lucru, fenomen?; ce se întâmplă, cum se întâmplă, cum e posibil? etc.

Agresivitate. Acesta este cuvântul care sintetizează perfect comportamentul oamenilor politici din PD-L. Talk-show-urile sunt dominate de invitaţii portocalii.

Dacă după revoluţie, în perioada de „copilărie” a Parlamentului, nu erau prea mulţi cei dispuşi să dea o căruţă de bani pentru a ajunge în acest for, pentru că nu conştientizau ce mină de aur este o asemenea demnitate, lucrurile s-au schimbat, mai ales în ultimii 12 ani, radical.

A trecut sau nu a trecut vremea liderilor puternici, în politica românească, a şefului de partid capabil să îndeplinească rolul de „locomotivă” a partidului?

Noua majoritate parlamentară, constituită pentru a fi utilă actualei guvernări portocalii, a fost confirmată şi ieri, când - cu cinci voturi peste limita necesară - a fost adoptată Legea funcţionarilor publici. Majoritatea a fost confirmată cu atât mai clar cu cât deputaţii PSD şi PNL nu au participat la votul final din Camera Deputaţilor.

De zeci de ani generaţiile din România au auzit, iar şi iar, aceaşi scuză pentru traiul din ce în ce mai greu: „sunteţi o generaţie de sacrificiu!”. Sub această scuză românii au înghiţit, au strâns cureaua, au scrâşnit din dinţi şi au mers înainte, neavând prea multe alternative.

Doar Dumnezeu ne poate scăpa din criză, spunea, zilele trecute, Adrian Vasilescu, de la BNR. Nimic nou. Preşedintele Traian Băsescu ne atenţiona, cu mai bine de jumătate de an în urmă, să nu facem prostia de a crede că Guvernul Boc ne poate scoate din criza economică.

Grupul parlamentarilor „independenţi” ar putea fi numit, foarte bine, şi „grupul parlamentarilor frustraţi”.

Asemenea unora, l-am simpatizat pe Cristian Diaconescu. Dacă mă întrebaţi de ce, nici eu nu ştiu prea bine. Avea carismă, mi se părea mai delicat, mai „spălat” decât alţii, mai aşezat...