O trăieşte la modul cel mai sincer actuala directoare a Casei de Pensii, Marioara Gozman.
Doamnă Gozman, aţi lucrat ani de zile cu pensionarii şi acum aţi ajuns dumneavoastră înşivă să vă pensionaţi. Cum vă simţiţi?
MARIOARA GOZMAN. Astăzi (ieri-n.r.) mi-am înregistrat dosarul de pensie şi am avut un sentiment deosebit, de împlinire. Am simţit că Dumnezeu mi-a pus în braţe o binecuvântare. Am sufletul încărcat de bucurie pentru că am ajuns în acest moment, al pensionării, destul de sănătoasă şi doresc ca toţi oamenii să aibă această şansă, să ajungă în acest moment având sufletul împlinit că au reuşit să ducă la capăt o activitate de-o viaţă. Sunt foarte bucuroasă.
Aveţi în spate 35 de ani de activitate, din care 25 în sistemul de pensii. Cum e să lucrezi atâta timp cu oamenii?
GOZMAN. Este un domeniu de activitate deosebit mai ales pentru că trebuie să lucrezi cu oameni şi pentru oameni. E plăcut, dar e şi greu, în acelaşi timp. Pentru că trebuie să găseşti acele comuniuni pentru a ajunge la o anumită soluţie pe care să o împărtăşească şi cel de vizavi de tine. Dar e şi o mulţumire deosebită atunci când vine o persoană şi-ţi spune „mulţumesc, doamnă, mi-ai rezolvat problema”. E extraordinar, compensează toate renunţările şi toate eforturile.
Cunoaşteţi sistemul românesc de pensii cum puţini în ţară se pot lăuda că-l cunosc. Credeţi că-i lipseşte, totuşi, ceva?
GOZMAN. Nimic nu e perfect pe lumea asta şi sistemul de pensii nu face excepţie. În România, sistemul de pensii a suportat foarte multe modificări de-a lungul anilor, îndeosebi după revoluţie. Au fost şi multe erori, şi multe încercări de a pune sistemul într-o formă care să acopere necesităţile… Dar nu s-a reuşit întotdeauna, trebuie să recunoaştem. În 2001 am sperat că reforma sistemului va rezolva foarte multe probleme, dar au intervenit iarăşi tot felul de modificări care au culminat, anul trecut, cu modificarea legii. Această modificare a intervenit foarte rapid, fără să lase timp pentru implementarea unui sistem informatic pe noile reglementări. Şi asta a bulversat foarte mult sistemul, a condus la foarte mari restanţe.
Cum vedeţi viitorul sistemului de pensii din ţara noastră?
GOZMAN. Până nu se aşează economia României, sistemul va avea de suferit. Sustenabilitatea financiară e o mare problemă, nu numai în ţara noastră, ci şi în afara ei. Dar la noi este acut resimţită şi se va resimţi foarte mult şi în viitor, peste câteva zeci de ani. Având în vedere că baza contribuţiei scade – pentru că foarte mulţi tineri părăsesc ţara –, nu ştim cum va fi cu susţinerea viitorilor pensionari, printre care mă număr şi eu. Dar sperăm că se vor găsi soluţii pentru ca să pornească această roată mare, care este economia. Şi care să aducă noi locuri de muncă şi care să aducă în ţară tinerii plecaţi. Este foarte important – atât din punct de vedere economic, cât şi sufletesc – să-i aducem pe tineri înapoi în ţară.
Va continua, în vreun fel, relaţia dumneavoastră cu pensionarii şi după încheierea activităţii la Casa Judeţeană de Pensii?
GOZMAN. În primul rând, nu voi rupe brusc legătura cu Casa de Pensii. Voi mai veni în instituţie pentru a le da concursul colegilor mei şi a le pune la dispoziţie experienţa mea, pentru a găsi soluţii. Categoric voi fi aproape de colegii mei pentru că ei au fost a doua mea familie. De multe ori am petrecut mai mult timp în instituţie, alături de colegi, decât acasă. Vreau să fiu aproape, în continuare, de colegii mei, dar vreau să fiu de folos şi în alte situaţii, acolo unde experienţa mea profesională ar putea ajuta.
Ce v-ar plăcea să faceţi după pensionare?
GOZMAN. Dacă Dumnezeu mă ajută şi îmi dă sănătate, aş vrea să fac voluntariat. Aş vrea să mă apropii de oamenii cu nevoi deosebite, să-i ajut. Poate să merg în spitale, la copii, să le citesc o poveste, să îi bucur cu ceva… Sper ca Dumnezeu să mă ajute să reuşesc.
Mulţumiri
„Aş vrea să mulţumesc colectivului cu care am lucrat atâţia ani şi care m-a suportat. De multe ori, poate am cerut mai mult decât trebuia, dar am făcut-o numai pentru bunul mers al activităţii. Vreau să mulţumesc conducerii Casei Naţionale şi Casei Judeţene de Pensii, celor două colege directoare care m-au susţinut în toată această perioadă, şi atunci când a fost greu. Mulţumesc tuturor oamenilor care au trecut pe la noi şi au înţeles menirea noastră, munca noastră. Nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele pentru că de atâtea ori m-a înţeles” – spune Marioara Gozman.
diana.dutu@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!