Traian Băsescu se comportă taman pe dos în faţa eşecurilor. Nu le acceptă. Refuză să vadă dezastrul din urma sa. Ba, de parcă nu ar fi destul, se încăpăţânează să devină şi mai „activ”. Se vede un fel de Kemal Atatürk al nostru, gata să reformeze statul din temelii. Pe ce bază? Nu pornind de la vreun studiu de impact, ci dând curs unor idei năstruşnice care au fost clocite de capul dumnealui. Noi, românii avem o vorbă – să ne ferească Dumnezeu de nepriceputul (ştiu, e vorba de un alt adjectiv, mult mai dur, dar ţin să fiu elegant!) care are iniţiativă. Or, preşedintele Băsescu pare neobosit şi dă dovadă de tot mai multă iniţiativă, spre disperarea generală.
Jucătorul Băsescu a fost foarte activ în ultimii doi ani iar rezultatul este unul dezastruos. De când e Boc premier, Zeus a dirijat Guvernul după cum i s-a năzărit. A pus Parlamentul între paranteze, marşând pe „asumarea răspunderii” în detrimentul dezbaterilor fireşti. Instituţiile, serviciile, DNA sunt şi ele la discreţia preşedintelui, fapt remarcat şi de cancelariile Occidentale, care ne refuză aderarea la Spaţiul Schengen. Mai mult, Olanda ne-o spune în faţă, că nici nu am fi un stat de drept.
Chiar aşa, ce fel de stat mai suntem? Pentru că, dacă ne uităm bine, guvernarea ţării a preluat-o FMI, după ce a constatat că regimul Băsescu este incapabil să gestioneze problemele. A urmat al doilea pas al ruşinii: a trebuit să acceptăm că nu suntem capabili să asigurăm managementul companiilor şi al regiilor cu capital de stat, din pricina corupţiei, şi căutăm manageri străini. Ca umilinţa să fie definitivă, iată că vom avea şi graniţele ţării supravegheate de ofiţeri străini! În aceste condiţii, ne putem întreba, pe bună dreptate: şi atunci, cu ce se mai ocupă Puterea? Cu ce se vede, cu singura „reformă” care i-a reuşit regimului băsescian: cu devalizarea statului.
tristan.mihuta@informmedia.ro
