Aradul figurează, mai mereu, în topul judeţelor cu cele mai multe locuri de muncă vacante, la nivel naţional. Cum se explică această situaţie, domnule director?
HENTEŞ. Sunt doi factori importanţi. La începutul mandatului meu, am pornit cu 200 de locuri de muncă vacante, iar săptămâna trecută am avut 1.220. Potrivit legislaţiei, agenţii economici au obligaţia de a anunţa locurile de muncă vacante. Am monitorizat oferta din oraş, am identificat agenţii economici care nu ne-au anunţat locurile de muncă vacante şi i-am atenţionat cu avertisment, iar dacă nu au fost receptivi, la a doua abatere am aplicat sancţiuni. Şi, uite-aşa, s-au adunat locuri de muncă vacante. A doua componentă are legătură cu un proiect european pe care îl derulăm şi al cărui scop este tocmai acesta: să determinăm persoanele neocupate. Am mai găsit 4.300 de persoane neocupate numai în oraşele din judeţul Arad. Am întocmit o bază de date nouă, mai aproape de realitate, pentru ca şomajul să fie evidenţiat la nivelul la care el există. Sigur, Aradul este atractiv şi pentru multinaţionale, care s-au oprit aici, la noi, şi atunci nevoia de forţă de muncă a crescut.
AJOFM Arad organizează, periodic, burse ale locurilor de muncă. În cea mai mare parte, lumea vine, se uită şi… pleacă. Sunt puţini cei care îşi găsesc o slujbă. Ce ar trebui, oare, să se schimbe pentru a avea un alt efect?
HENTEŞ. Anul acesta am avut 46 de burse ale locurilor de muncă, foarte multe comparativ cu alţi ani. Oamenii care vin la burse sunt mai puţini decât ne aşteptăm noi pentru că, astăzi, Aradul are efectiv o problemă cu forţa de muncă. În curând, Aradul va fi nevoit să importe forţă de muncă din ţările non-UE, din locurile unde oamenii ar veni să muncească pentru un salariu minim sau ceva peste salariul minim. La bursele pe care le organizăm, vin aproape la fel de mulţi angajatori câţi vin şi oameni în căutarea unui loc de muncă. Mulţi dintre ei nu au nici măcar un interes real să-şi găsească un loc de muncă, ci vin pentru că au anumite obligaţii faţă de noi. Şi trebuie să recunoaştem că tinerii din ziua de astăzi nu doresc foarte tare să muncească. Ei doresc foarte tare să câştige.
Apropo de tineri. În fiecare an, absolvenţii îşi depun dosarele pentru a intra în şomaj. Este aceasta o soluţie potrivită pentru tineri?
HENTEŞ. Sunt mulţi tineri care au terminat şcoala – peste 1.700 de absolvenţi numai de liceu, cărora li se adaugă şi alţii. Ei aveau la dispoziţie o perioadă de 60 de zile să se înscrie în căutarea unui loc de muncă. E o perioadă-tampon, după care pot să intre şase luni în şomaj. S-au înscris 522. Deci nici măcar interes nu au avut să-şi caute loc de muncă. Trebuie să spunem clar: nu există interes! Noi avem foarte multe locuri de muncă şi, dacă ei şi-ar dori cu adevărat un loc de muncă, ar găsi. În maximum trei zile. Pentru că pe tineri nu-i prea refuză nimeni. Ei nu au pretenţii financiare mari şi pot fi formaţi după modelul firmei.
Avem printre cele mai scăzute rate ale şomajului din ţară: 3,21 în ianuarie 2014, 2,95 în iunie 2014. Se poate mai bine de atât?
HENTEŞ. Vom creşte puţin în următoarea perioadă deoarece constructorii îşi încheie activitatea, urmând ca în primăvară rata şomajului să se diminueze iar. Dar această rată nu este reală. O dovedeşte faptul că am identificat atâtea persoane care nu au un loc de muncă şi nici nu sunt înregistrate ca fiind în căutarea unui loc de muncă.
Care este, atunci, rata reală a şomajului în judeţul Arad?
HENTEŞ. Eu cred că se situează undeva, în jur de 9-10 procente. Dar i-aş spune rată de neocupare, nu rată de şomaj, rată a persoanelor neocupate. Aceasta va trebui să intre, până la urmă, într-o structură de gândire politică de aşa natură încât nu doar să includem aceste persoane într-o bază de date, ci să şi facem ceva cu această bază de date. Să vedem ce nevoi au aceşti oameni şi cum i-am putea ajuta să se angajeze. Pentru că o mare parte dintre ei sunt oameni care au vicii, sunt oameni care au şcoala incompletă, de nivelul a două-trei clase, nu ştiu să scrie, nu ştiu să citească, dar sunt oameni pentru care trebuie făcut ceva în viitor.
Răsfoind baza de date pe care o aveţi, se constată foarte uşor că persoanele cu studii superioare au şanse destul de reduse să-şi găsească un loc de muncă prin AJOFM. Ce-i de făcut?
HENTEŞ. Aş dori să completez, fără intenţia de a jigni pe cineva. Cred că societatea românească nu e foarte interesată de persoane cu studii superioare. Pentru că foarte multe dintre ele au studii mediocre superioare. Sunt foarte mulţi absolvenţi de facultate care nu ştiu să întocmească o cerere. Sunt foarte mulţi absolvenţi de facultate care, dacă i-am pune în locul unde-i recomandă diploma, ar claca în secunda doi. Sunt foarte puţini oameni cu studii superioare adevărate, care n-au loc de muncă. Mai ales în zona noastră. Omul care are studii superioare adevărate ştie imediat să îşi caute un loc de muncă. Sunt aproape două milioane de locuri de muncă în Europa pe care noi le gestionăm prin programul EURESS. Credeţi că un om care are studii superioare şi care vrea într-adevăr să muncească nu se regăseşte în cele două milioane de locuri de muncă?
Munca în străinătate este o opţiune demnă de luat în seamă pentru şomerii arădeni. În ce măsură este şi accesibilă?
HENTEŞ. Programul EURESS este accesibil de ani buni. Avem o specialistă în judeţul Arad care face parte din Agenţia noastră şi care îi învaţă pe oameni. Dar, nu ştiu de ce, oamenii sunt reticenţi. Ar vrea mai bine să discute cu o persoană care îi urcă într-un microbuz şi îi duce în Germania, îi păcăleşte sau nu…
Vorbeaţi despre o criză de forţă de muncă în Arad şi, în acelaşi timp, aţi amintit despre o „rată de neocupare” în creştere în judeţul nostru. Nu se bat cap în cap?
HENTEŞ. Nu. Şi explicaţia e simplă. Diferenţa dintre indemnizaţia de şomaj şi salariul minim e una dintre cauze. Angajatorul va trebui să umble la salariu şi să dea oamenilor un plus de cel puţin 200 de lei şi atunci va avea oameni la lucru. În al doilea rând, judeţul Arad s-a dezvoltat mult din punct de vedere agricol şi sunt mulţi oameni care îşi completează veniturile din agricultură. Sunt şi alte activităţi prin care oamenii îşi completează veniturile. Chiar şi şomerii noştri o fac, dar noi nu avem capacitatea să dovedim acest lucru. În zona noastră, aproape de lumea vestului, posibilităţile sunt multiple, oamenii au diferite alte… îndeletniciri. Ştiu cazul unui bărbat care s-a lăsat de cursul de sudor pentru că „mă râde tot blocul”. Sunt mulţi în jurul lui care iau maşini de nu-ştiu-unde, le duc la piaţă şi câştigă câteva sute de euro la fiecare maşină vândută. În plus, e şi o mentalitate potrivit căreia să ajungi sudor sau lăcătuş sau ceasornicar ar fi o ruşine. Ei vor să fie „oameni mari”, să ajungă sus. Dar, oare, societatea aceasta se poate ţine numai cu oamenii „cei de sus”? Cred că ar trebui să ne trezim şi să facem ceva.
Marinel Henteş: “Tinerii din ziua de astăzi nu doresc foarte tare să muncească. Ei doresc foarte tare să câştige”
Citiți principiile noastre de moderare aici!