În literatura română lipseau (şi încă lipsesc!) familiile de scriitori atât de prezente în alte literaturi. De tip „Alexandre Dumas, tatăl şi fiul”. Cei mai mulţi scriitori români sunt intelectuali de primă şi unică generaţie. Desigur, avem excepţii, numărabile, notorii: Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh (primul poet cult rus). Iar mai aproape de noi: I. L. şi Mateiu Caragiale. După 1989 fenomenul „tatăl şi fiul” scriitori a luat, incredibil, avânt. În ce ne priveşte, avem şi noi aici „neamul Mocuţeştilor”. Tatăl şi fiul. Chiar şi mama.
Gheorghe Mocuţa (tatăl), e un poet remarcabil, de raftul întâi. Dar şi un critic literar prolific (a publicat patru cărţi de critică literară, un Dicţionar al scriitorilor din partea de vest a ţării, cei din Filiala din Arad a U.S.R.). Recentul lui volum „Lecturi libere într-o ţară ocupată”(editura „Emia”, 2015) tratează cu empatie şi fineţe interpretativă 40 de scriitori de astăzi: de la Herta Müller la Adam Puslojić. Trecând prin cam tot ce are notabil literatura arădeană de astăzi. Fiindcă Gh. Mocuţa e un altruist, un critic literar nu de disociere, nu de negaţie, ci mai degrabă îndrăgostit de textul literar bun supus analizei sale. E adevărat, negaţia sa literară se exprimă subtil prin omiterea cărţilor proaste cărora le face doar favoarea ignorării.
Andrei Mocuţa (fiul) publică şi el, chiar în aceste zile, o carte absolut adorabilă de proză scurtă, „Literatura” (editura „Tracus Arte”, 2015). Nu mă sfiesc să spun că este una dintre cele mai bune care au apărut în acest an în ţară. Numai că nu despre literatură, stricto sensu, e vorba în ea, ci despre un mediu ţigănesc seducător – epic, discurs, situaţii, onomastică, psihologii – dintr-o şcoală de ţigani din Curtici unde autorul însuşi, tânăr doctor în filologie (în J. D. Salinger), predă. Stupefiant, „Literatura” e numele de botez al unei eleve din această şcoală, trecută binişor de pubertate, fiica unui fost elev al învăţătorului-poet-curticean, Francisc Vinganu, care îi învăţa pe cei din bănci, de diferite vârste, unele adulte, odată cu alfabetizarea, literatura. Deci personajul numit „Literatura” e în epicentrul epic al unor întâmplări de un umor nebun, din care nu lipsesc scenele tari, în limbaj şi fapte, funambulesc-eroice ca în vestita capodoperă universală „Ţiganiada” a lui Ioan Budai Deleanu.
Nasc şi în Curtici oameni! De litere! Mai mult: cu arbore genealogic.
Şi Florica s-a contaminat
Nici Florica Mocuţa (mama lui Andrei, soţia lui Gheorghe Mocuţa) n-a rămas necontaminată de microbul scrisului. Ea este autoarea unei cărţi incitante şi utile pedagogic pentru cei mai mici scriitori şi cititori, adică „cei de la litere”: de la „A” mare de mână şi „a” mic de mână. Cartea se numeşte explicit: „Primii paşi spre şcoală”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!