Zeci de compuși cu proprietăți antioxidante, au fost identificați în această rădăcinoasă, printre care gingerolul care îi conferă gustul picant. Alții, precum zingerona, se activează numai la prepararea termică. Potențialul antioxidant al unei porții de 100 g de ghimbir este unul dintre cele mai mari din rândul alimentelor – astfel, constituie un ajutor prețios în lupta împotriva bolilor cardiovasculare și a efectelor îmbătrânirii, dar și pentru prevenirea cancerului colorectal.

Ghimbirul stimulează secreția de bilă și de diverse enzime digestive, fapt care accelerează digestia. Poate stimula pofta de mâncare, mărește tonusul general, iar proprietățile antiinflamatorii sunt utile în caz de reumatism agravat de vremea rece și umedă, de inflamații articulare, artrită reumatoidă și chiar artroză. Ceaiul de ghimbir atenuează durerile de cap de origine parțial inflamatorie, precum migrenele.

Este recomandat și pentru problemele ușoare de stomac (digestie ineficientă, flatulență) sau pentru ameliorarea simptomelor gripei sau răcelilor. Este indicat pentru a preveni greața și voma, indiferent de cauzele acestora (greță postoperatorie, rău de mișcare, după chimioterapie sau legate de sarcină).

Ghimbirul conține majoritatea vitaminelor (B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K) și minerale, precum potasiu, fosfor, magneziu dar și calciu, sodiu, fier. Îl găsim sub formă de rădăcină, ca pudră sau sub formă confiată. Din punct de vedere nutrițional, 10 g de ghimbir proaspăt ras echivalează cu 1-2 g de ghimbir pudră.

Rădăcina este preferabilă deoarece este mai parfumată decât pudra. Se poate tăia un fragment, care să fie adăugat la gătit sau ras în salate sau alte preparate. Parfumează plăcut ceaiurile calde iarna sau cele reci, vara. Rădăcina poate fi păstrată mai multe săptămâni la rece, ferită de umezeală.