Înfierări pentru modul în care s-a cheltuit banii, fie ei şi „europeni”, pentru modul în care ministerul doamnei Udrea a împărţit invitaţii membrilor partidului portocaliu etc. Aşadar, meciul a început într-o atmosferă nu tocmai liniştită.
Cu toate acestea, Lucian Bute şi-a văzut de treabă şi a câştigat, păstrându-şi centura. Numai că, nici nu s-a încheiat bine meciul, a început un alt circ. Că Mendz nu e boxer, ci „papagal”. Că s-ar fi aruncat la podea cum se arunca Lăcătuş în careul adversarilor. Că Lucian Bute şi cei de la Interbox aleargă după bani şi evită să întâlnească adversari de valoare. Unele dintre aceste opinii erau găzduite, ieri, şi de boxingnews24.com, un site american dedicat exclusiv boxului.
Trist este faptul că liderul acestui asalt denigrator asupra lui Bute este un alt mare boxer de-al nostru. E vorba de Leonard Doroftei. Povestea nu e nouă. De ani de zile, Doroftei vorbeşte de fuga lui Bute din faţa boxerilor puternici şi de foamea acestuia pentru câştiguri financiare facile. Tot Doroftei a insinuat că Mendy s-a dat lovit, sugerând că a fost un meci aranjat. Un blat, cum se spune în fotbalul lui nea Mitică. Nimic mai adevărat, Doroftei a fost un mare boxer: are în palmares cinci titluri naţionale, medalii de bronz la două olimpiade, a fost campion mondial la amatori şi de două ori campion european. Apoi, a intrat la profesionişti şi a luat şi acolo titlul mondial. Şi nu oricum! Devenind profesionist la 30 de ani, nu a fost vreme să tragă de carieră, ci a trebuit să sară direct în groapa cu lei. A luptat cu boxeri de primă mână (Raul Balbi, Arturo Gatti, Paul Spadafora etc.). Totuşi, a avut o perioadă de glorie profesionistă scurtă, motiv pentru care nici nu a câştigat mulţi bani. Toate acestea nu-l îndreptăţesc însă să discrediteze cariera lui Bute, chiar dacă pe alocuri mai are şi dreptate. E suficient să rememoreze poveste cu cântarul, din 2003, când nu a fost capabil să urce în ring, împotriva lui Callist, şi ar avea obligaţia morală să tacă. Dar nu tace şi rău îşi face.
