Dacă era un preşedinte de faţadă, doar ca să fie – precum au Germania, Austria, Italia – puteam spune că el a vrut, sărmanul, dar nu l-au ajutat „cei 322”. Însă preşedintele Traian Băsescu a dorit să fie şi a fost un Jucător. Unul lipsit de talent, cum erau fotbaliştii duri, necizelaţi, de la sate, dar încăpăţânat în pornirea sa de a întoarce România pe dos – aşa cum se întorceau pe dos paltoanele şi costumele ponosite, prin anii ’50, ale celor care trăiseră bine şi acum deveniseră oameni scăpătaţi. Ei bine, retuşarea nu i-a reuşit!
Revin şi întreb: unde este Axa Bucureşti-Londra-Washington cu care se lăuda Traian Băsescu? Răspuns: nicăieri, pentru că nu era decât în mintea înfierbântată a domnului preşedinte. Acum două zile, America îşi sărbătorea Ziua Naţională. Sărbătoare mare. La Ambasada SUA, numai lume bună, diplomaţi etc. Dar, pentru al treilea an consecutiv, dintre cei care onorau Ambasada, America, la urma urmei, lipsea preşedintele nostru. Lipsea, cum ar veni, tocmai capul de pod al Axei. De ce lipsea? O fi supărat că nu îl primeşte preşedintele Obama, la Casa Albă? Se poate. Şi atunci o fi, oare, preocupat să făurească o nouă Axă? Ai putea zice… Dar nu are puncte de sprijin ca să o fixeze. Că Nicolas Sarkozy i-a dat peste mână. Spre Est, nu are ce căuta. Ruşii au fost înştiinţaţi de Jucătorul nr.1al României că Marea Neagră nu e lac rusesc. Dar, apropos, ce a rămas din „politica Mării Negre”? Ce a rămas şi din Axă. O gogoaşă găunoasă, searbădă, vândută la taraba domnului Băsescu.
Este limpede că, exclusiv din vina Jucătorului, care s-a compromis, niciun stat nu are ochi pentru dumnealui. Şi, din păcate, nici pentru ţara noastră. Nu pot uita cum Traian Băsescu îl ironiza pe Adrian Năstase că linge îngheţată cu un anume premier. Acum cred că ar linge şi dumnealui. Problema e că nimeni nu i-o oferă. Ceea ce e trist, inclusiv pentru noi, toţi.
