Norman Manea a venit la Arad

De Vasile Filip
Norman Manea a venit la Arad
În sala Ferdinand a Primăriei Arad s-a lansat, joi seara „Plicuri și portrete” de Norman Manea.

ARAD. Norman Manea, unul dintre cei mai apreciați prozatori și eseisti români și cel mai tradus autor de limbă română, s-a aflat aseară la Arad, în cadrul unui turneu pe care-l întreprinde în România pentru mai multe intilniri cu cititorii, cu prilejul lansarii volumului „Plicuri și portrete”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, apărut de curând la Editura Polirom.

Norman Manea este laureat al mai multor premii internaționale și favorit, în ultimii ani la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de scriitori precum Philip Roth sau Haruki Murakami.

Actuala ediție a volumului „Plicuri și portrete” amplifica sumarul captivantelor portrete și epistole, cititorul întâlnindu-i acum, pe lângă Emil Cioran, Nichita Stanescu, Lucian Raicu, Antonio Tabucchi, Saul Bellow, Florin Mugur, Gabriela Adameșteanu, Robert Musil, Eugen Ionescu, Imre Kertesz, Claudio Magris, și pe Philip Roth, Octavio Paz, Matei Calinescu, Paul Cornea, Paul Bailey și chiar Ana Pauker. Alături de ei stau numeroase alte figuri emblematice ale culturii și istoriei contemporane, din țară și din străinatate. Diversitatea își află coerența în acuitatea abordării, în farmecul, enigmele și impactul personalităților evocate. Relatările memorialistice și cu valoare de document alcătuiesc un volum de autentică literatură, incitant și original.

„Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări – spunea Norman Manea. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat, în timp, efectul traumatic. Printre altele, am părăsit nu doar bibliotecile și librăriile bucureștene, ci și cărțile adunate, cu sârg și drag, ăn propria bibliotecă. Am lăsat în urmă și amintiri, și sute de plicuri cu epistole și cu ciorne de proiecte literare, și părinți, și prieteni…”

„Farmecul deosebit al cărților lui Norman Manea – arăta Imre Kertesz – stă în discernământul acestuia, în dezvăluirea, aproape cu puterea unei mărturisiri, a felului în care marginalizarea, permanentul refugiu, lipsa de patrie devin forme naturale pentru omul epocii noastre.”

Norman Manea

Norman Manea (n. 1936), unul dintre cei mai apreciati prozatori și eseiști români este profesor de literatură europeană și „writer in residence” la Bard College, New York.

De la debutul din 1966 și până în 1986, când a plecat din țară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii și Educației Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim și Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Națională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincției de „Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit Premiul internațional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru „Întoarcerea huliganului”.

În 2010 a primit distincția „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Național pentru Literatură.

La Editura Polirom a publicat: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri și portrete (ed. I, 2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul și Artistul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005, 2010), Plicul negru (ed. a IV-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012) și Zilele și jocul (ed. a II-a, 2012).

Lansarea de la Arad

Lansarea cărții lui Norman Manea „Plicuri și portrete” a avut loc, aseară, în sala Ferdinand a Primăriei Municipiului Arad, în fața unui public numeros și rafinat.

Pe post de moderator, poetul Vasile Dan, președintele filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, a făcut o scurtă prezentare: „Norman Manea este poate cel mai cunoscut, cel mai publicat scriitor de expresie română. Dincolo de acest lucru, vreau să spun că, deși este de trei decenii în America, scrie în limba română și, după umila mea părere, scrie cea mai frumoasă limbă românească”. Cartea lansată este „o deosebit de complexă, o carte scrisă cu mare rafinament”.

Criticul literar Gheorghe Mocuța și-a început prezentarea cu câteva date biografice, premii și cărți obținute de Norman Manea. Cât despre „Plicuri și portrete”…„este o carte despre care se poate scrie o carte, datorită ideilor pe care le cuprinde”…„este o carte pătrunzătoare și incitantă”. Norman Manea, „un intelectual critic”, „e un martor sensibil al istoriei, ai ideologiilor și al literaturii”.

După ce a mulțumit arădenilor pentru primirea făcută, Norma Manea a intrat în dialog cu publicul. Prima întrebare i-a fost adresată chiar de moderator, poetul Vasile Dan, care a vrut să știe (de fapt nu numai el) cum se face, că după atâția ani de exil, scrie în română. „Care sunt motivațiile acestei cantonări în limba română?”

„Nu stăpânesc nici o limbă la fel de bine ca româna”, a răspuns Norman Manea. Și a povestit cum a învățat idiș, ucrainiană, rusă, franceză dar „engleza n-am avut-o deloc, am naufragiat în America fără engleză, însă am luat-o de la început și acum mă descurc”. „Îmi place limba română – a mărturisit maestrul. La nouă ani, când m-am întors din lagăr, am primt o carte de basme de Ion Creangă și m-am îndrăgostit de această limbă”. „Dacă acceptăm că «La început a fost cuvântul», primul meu cuvânt a fost românesc” – a fost esența răspunsului.

Despre America și nostalgia după România: „Am numit America un hotel, un loc unde stai și nu ți se cere nimic decât să plătești la timp. Când vin în România se produc niște nostalgii”.

Degradare dramatică a culturii (în special a literaturii)?. „Domiciliul culturii s-a micșorat, tentațiile sunt altele – apreciază Norman Manea. Deci nu mai este un fenomen valabil doar în România. Cum va evolua cultura în lume? Societatea se va îndrepta spre un nou tip de comunicare, spre o nouă formă de lectură? Nu pot să spun încotro. Ce va urma nu știu și cred că e bine că nu știu”.

A fost momentul în care, din sală, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a mulțumuit lui Norman Manea pentru onoarea făcută de a veni la Arad, mai ales că muncipiul nostru candidează pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Apoi a cotit-o puțin spre politică. Fiind campanie electorală, edilul a vorbit despre libertate (cea câștigată la Revoluție), pornind de la refuzul primului-ministru, Victor Ponta, de a contrasemna acordarea premiilor pentru fosta conducere a I.C.R. și acuzațiile belicoase ale premierului la adresa unor personalități care s-au aflat în fruntea Institutului Cultural Român. Și primarul chiar a scos o coală de hârtie pe care scria „Solidaritate cu Mircea Mihăieș”.

Maestrul a evitat polemica – „o să evit să dau sfaturi”, „societatea în care trăim este imperfectă, așa cum suntem și noi”, „libertatea e ce realizăm din ea pentru existența noastră prin ea”. Și a formulat o concluzie (cât se poate de creștină): „Dacă unul urăște pe celălalt, păgubitul este cel care urăște”.

Dialogul lui Norman Manea cu publicul a continuat cât se poate de relaxat, maestrul răspunzând, cu farmec și umor, întrebărilor. Fiind chestionat dacă, după plecarea în America, pe vremea regimului comunist, nu s-a simțit urmărit, nu i-a fost frică, el s-a adresat întrebătorului: „Pot să-ți zic, dar să nu mai spui la nimeni. Însă pentru asta trebuie să te omor și eu nu vreu”. Și totuși a povestit că a primit o…amenințare dar care, de fapt, era un citat dintr-o carte pe care o studentă (în vederea realizării unei lucrări) l-a trimis la vreo 40 de persoane cu intenția de a urmări cum se comportă fiecare.

Au fost mai multe întrebări, preț de peste un ceas, dar aș dori să închei cu aceasta: „Ce ați dori pentru România?”. „Ca «O scrisoare pierdută» să nu mai fie actuală”, a spus, concludent, Maestrul.

Desigur, ca la orice lansare de carte, nu a lipsit ședința de autografe. Și se făcu o coadă ca, pe vremuri, la pâine.

Taguri: , , ,


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !