Roberta Anastase spune că este necesară ca alternativă la USL şi ca ea spun mulţi dintre liderii partidului, dar nimeni nu spune clar, cu subiect şi predicat, dacă este vorba despre alternativă doctrinară sau una strict electorală, cu scopul unic de a duce din nou partidul la guvernare.
Atunci când, la sugestia şi prin intermediul lui Valeriu Stoica, Traian Băsescu a încercat fuziunea PD cu PNL, sub denumirea „Partidul Popular”, avea în vedere, desigur, interesul electoral, însă şi – pot să pun mâna în foc – formarea unei forţe politice care să reformeze din temelii statul român, ca mijloc pentru reformarea întregii societăţi. Nu a reuşit dintr-un singur motiv: a fost mult prea transparentă intenţia ca partidul cu pricina să fie unul prezidenţial, să nu îi iasă din cuvânt.
Mai apoi, în 2011, PDL era obligat la rebranduire, prin transformarea în „Partidul Popular”, însă nici aceasta nu s-a putut, pentru că ar fi presupus o serie de schimbări reale, nu doar de faţadă, o reformă adevărată. Interesele legate de guvernare, de proximitatea purcoaielor de bani, de clientela care a cotizat din greu, de putere în partid, ar fi dat naştere unor războaie crunte, care ar fi dus la disoluţia partidului. Nu în ultimul rând, presat de timp, Traian Băsescu a fost obligat să renunţe la strategia care ar fi dus, în final, la formarea unui partid popular modern, însă cu sacrificarea guvernării. Aceasta ar fi însemnat ca Traian Băsescu să nu-şi mai poată promova nici măcar o mică parte din legile de reformare a statului, pentru că nu mai avea prin cine. Or, să nu rămână, după două mandate, cu nimic notabil, demn de a fi consemnat de istorie, era inacceptabil. Pe ultima sută, vrea să se aleagă măcar cu înfiinţarea unei aşa numite forţe de dreapta, capabilă să distrugă bunătate de guvernare social-liberală, atunci când vor începe certurile pentru ciolan.
„Din păcate, este vorba doar despre o strategie electorală”
simion.todoca@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!