Este un volum de poezie experimentalistă venită parcă din viitor, apărut la Editura „Casa de Pariuri Literare” şi „împachetat” de o copertă inedită realizată de artistul plastic Adrian Sandu.

În deschidere, publicul a fost invitat să vizioneze proiecţia „Wireless” cu imagini filmate chiar de cel mai nou poet arădean şi montate de Călin Man (kinema ikon) pe muzica lui Rodion G.A. (părintele muzicii electronice româneşti).

După acest scurt moment, poetul şi editorul arădean Ioan Matiuţ, vizibil nedumerit de estetica şi forma rebela a poemelor, a încercat totuşi să prezinte şi să (îşi) desluşească opera ieşită din condeiul lui Iulian Leonard: „Literatura cu care noi am fost învăţaţi la şcoală este la un fel de capăt de drum (…) şi cam din 2000 încoace, generaţiile de tineri poeţi experimentează noi formule de a scrie. (…) În opinia mea sunt generaţii de sacrificiu literar, deschizători de drum înspre o nouă paradigmă în literatură, sau poate cine stie, poate vor fi consideraţi de generaţiile viitoare adevărate genii, adevărate vârfuri.” Matiuţ spune că Iulian, prin simplitatea cu care scrie şi descrie cotidianul, pentru că poezia lui din cotidian se hrăneşte, nu îl lasă să se îndepărteze de substanţă, de esenţial, ceea ce este un lucru de apreciat la orice scriitor. Face poezie din orice şi asta pare o joacă, unele „versuri” apărând sub formă de notiţe. De aceea Matiuţ se întreabă: „Unde e poezie aici? Şi dacă e poezie, sau nu e poezie, Iulian reuşeşte să tragă un semnal de alarmă, un s.o.s: fraţilor, uite aici e viaţa, aici suntem, asta se întâmplă… chiar lucruri banale: o grămadă de borduri văzute de el de la geam, de la etaj, nişte oameni care muncesc acolo în ploaie, lucruri pe care el le vede şi încearcă să le acopere şi estetic.” Deşi crede că Iulian şi-a personalizat suficient poezia încât să fie o voce distinctă, necopiată, îl avertizează totuşi să nu se aştepte să fie prea bine primit sau prea lăudat pentru că nu toţi o sa îi înţeleagă demersul literar (chiar el având dificultăţi în a înţelege unele texte), sfătuindu-l pe tânărul poet ca şi atunci când doreşte să şocheze în literatură trebuie să aibe o acoperire estetică. „Sunt curios cum va evolua, pentru că aici sunt şi speranţe, dar şi lucruri pe care… nu ştiu… asta e poezia viitorului?”, încheie Ioan Matiuţ.

Desigur, a avut şi autorul câteva cuvinte de spus: „Eu înainte să public cartea am stat foarte mult să mă gândesc la ce public şi am avut multe critici din partea multor oameni care şi-au renegat sau nu opera; nu am ţinut cont nici măcar de părerile unor oameni care mi-au spus ceva şi mie nu mi s-a părut în regulă pentru mine. Deci cartea asta am scris-o în primul rând pentru mine şi cred că asta se face în orice fel de domeniu.” Fără să îşi explice prea mult poezia şi înainte de a trece la citirea unor poeme, a adăugat: „Pentru mine intuiţia, deducţia, emoţia, spontaneitatea şi umorul sunt cele mai importante în orice chestie, ideea e să te regăseşti într-un text, într-un film, sau în ce vezi la un om cu care împarţi nişte idei, sau gânduri, sau locuinţa.”

Sub auspiciile halloween-iene ale evenimentului din Joy’s, am putea spune ca spiritele rele au speriat rimele si ritmul poeziilor clasice, iar Iulian Leonard e un mesager al noii ordini in arta poetica. Nu stim dacă se mai cere acoperire estetică la orice informaţie dintr-o poezie, regulile şi dogmele ei aşa cum o cunoşteam până de curând se încalcă sau se evită. Iată că se ajunge oarecum la ceea ce a spus cronicarul Nicolae Manolescu (deşi nu asta ar fi vrut să spună) în întroducerea „Istoriei critice a literaturii române”: „canonul nu se discută, canonul se face”. Într-adevar se face , dar acum, cu sensul de “se creează”. Trăim timpuri în care canoanele se reinventează sau se reconstruiesc, poezia cea mai crudă negând orice formă tradiţională de expresie. Iulian Leonard este unul dintre poeţii care pun cărămidă la canoanele ultra(post)moderne pe care noi, deocamdata invăţăm să le înţelegem… discutand. Cum arată această poezie #anticontra, rebela şi nouă? Până să citiţi cartea “Stau jos şi tac”, vă lăsăm o mostră mai jos:

nu fă aia / nu fă aia

aş vrea să scriu hello 🙂

 

plouă

——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
——————————————————————————
—————————————-

 

capital

acum sunt treaz
acum lucrez

capital 2

cand jenny se duce la penny
se umple maşina cu remi

film tăiat

maşini de tuns
oamenii trec
pe dedesubt

cei înalţi
dispar
ca diezurile

nu există cenzură