Trei tineri și-au luat hamacele și cărțile  și s-au îndreptat spre Parcul Eminescu cu gândul să învețe. Odată ajunși, și-au prins hamacele de copaci și s-au apucat de „tocit”. Doi oameni ai legii care patrulau prin zonă,  la vederea hamacelor atârnate de copaci (sau poate la vederea cărților), s-au speriat atât de tare încât le-au poruncit tinerilor să plece imediat de acolo, altfel se vor trezi cu o amendă usturătoare. Cei trei tineri s-au conformat, doar erau în faţa omului legii, și-au strâns lucrurile și au plecat. Oameni legii au plecat și ei fericiți că făcuseră un bine: au fost îngăduitori cu abaterea tinerilor și, în plus,  au salvat parcul de  invazia hamacelor și a cărților. Morala e foarte simplă: nu fă niciodată lucruri într-un spațiu public care sunt peste puterea de a înțelegere a autorităților, chiar dacă nu fac rău nimănui, nici măcar copacilor.

Nu e o invenție toată această întâmplare,  ci o poveste adevărată, o poveste care li s-a întâmplat unor elevi de clasa a XII-a, care s-au gândit că ar putea învăța pentru bacalaureat în parc, în niște hamace. Doar că, în planurile lor, nu au inclus și  pe cei care patrulează pentru a asigura paza și liniștea parcurilor.

Au învăţat în hamac

Pentru acești oameni ai legii, tinerii au devenit mici infractori care probabil au trecut peste iarba din parc pentru a ajunge la copaci și au legat sforile hamacelor de tulpina acestora. Nu făceau gălăgie pentru că citeau, nu distrugeau spațiul verde pentru că erau suspendați deasupra lui, dar cu siguranță au făcut ceea ce nu le-a mai fost dat să vadă autorităților: au învățat la filosofie într-un hamac, într-un parc. Și meritau o amendă usturătoare, dar fiind la prima abatere i-au iertat….

Acum tinerii ar trebui să fie recunoscători că au scăpat de amenda aplicată de un sistem care se pare că nu poate  înțelege care este menirea unui parc public.

În Europa…

În parcurile de prin Europa poți călca iarba, poți chiar asculta un concert stând pe iarbă, copiii pot alerga printre copaci, se mai organizează chiar și un picnic pe iarbă, se face yoga etc. etc. etc. În parcul Mihai Eminescu nu ai acces, se pare, decât pe aleile betonate sau pe bancă. Poate ai norocul să o împarți cu un bețiv care își ține sticla la picior. Nu ai voie cu cărți decât dacă le citești în picioare pe alee sau pe banca pe lângă care trece tot felul de lume.

Au protestat

Acești tineri veniseră în acest parc, în urmă cu ceva vreme atunci când se vorbea despre desființarea lui și au reușit să salveze iarba și copacii. Pentru că au crezut că parcurile Aradului, atâtea câte sunt, trebuie protejate pentru a avea un loc în care să poată sta, citi, pune un hamac. Greșit. Parcurile sunt obiective care trebuie păzite de asemenea tineri considerați nonconformiști care îndrăznesc să vină cu cartea și hamacul acolo. Nu e loc pentru ei. Rămânem fideli unui somn bun pe banca de lângă alee.  Rămânem în amorțeala unui oraș plictisit şi trist.