Trecut-au anii…

De Lucia Ostafi
 Parcă ieri, eram şi eu, o tânără absolventă , care părăsea cu sufletul plin de emoţie, dar şi cu dorinţa de a dărui şi altora ceea ce a învăţat în cadrul Liceului Pedagogic Arad, care şi azi la împlinirea a 200 de ani de învăţământ pedagogic românesc,se bucură de prestigiu.

In aceea vreme, la cărma acestei instituţii se afla distinsul prof. Vasile Popeangă, un nume cunoscut în lumea dascălilor Aradului şi nu numai, căruia iî aduc mulţumiri sute de generaţii pe care i-a îndrumat, instruit ,format să devină adevăraţi dascăli.

La un început de septembrie, am păşit cu gândul de a duce mai departe tradiţiile valoroase ale liceului pedagogic din Arad, -unde am dobândit o bogată cultură psihologică, metodico-pedagogică şi am desfăşurat o practică pedagogică îndelungată –dar şi capacitatea de a îndruma şi educa generaţii de copii .Cu emoţia caracteristică oricărui început, am păşit în sala de grupă a grădiniţei unde am fost repartizată şi unde zeci de ochişori , la fel de emoţionaţi şi curioşi ,,au întâmpinat-o,, pe tânăra care le va fi educatoare”.

Emoţiile au trecut repede şi le-au luat locul încrederea şi dorinţa fierbinte de a munci cât mai bine , de a obţine rezultate cât mai bune în munca de educatoare.

Au venit şi trecut ani de muncă… ,zeci de ani de muncă, în care dragostea pentru copii şi pentru munca aleasă mi-au dat satisfacţia că am ales bine, că aceste vlăstare care mă înconjurau cu dragostea pe care numai un copil de 3-7 ani o poate da, aducea acea mulţumire a omului că a făcut bine , că munca de modelare a caracterelor e o muncă pe care nu o poţi compara cu modelarea unei bucăţi de metal sau lemn, ci o muncă cu suflete de copii care vor deveni oameni la care ai contribuit din plin. În permanentă căutare a noului, a mijloacelor şi căilor prin care munca să-mi fie mai eficientă,la fel ca şi alte colege din generaţia mea şi nu numai, am pus suflet , am iubit copiii ,oferindu-le dragoste şi cunoştinţe în aşa fel încât atunci când au păşit pragul şcolii să nu uite ce au învăţat de la primul lor ,,dascăl”,a doua lor ,,mamă”, educatoarea .

Au fost şi greutăţi, poate au fost şi unele greşeli ,dar le-am învins, şi indiferent de ele , munca şi dragostea pentru profesia aleasă le-au învins.

Ce poate fi mai frumos ,mai înălţător decât atunci când, stai în faţa a zeci de copii care să te asculte cu încredere şi dragoste , să lăcrimeze când le spui o poveste , să-ţi întindă o floare şi să-ţi spună ,,te iubesc doamna educatoare”.

După ani de muncă şi dăruire profesională ,ani de satisfacţii şi împliniri, cu toată convingerea că sunt mândră că mi-am ales ales o meserie nobilă ,pe care am profesat-o cu profesionalism şi conştiinciozitate, toate insuflate de distinşii mei profesori din liceul pedagogic, continuator al Preparandiei arădene .



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase