Deşi FSN chiar nu avea nevoie de sprijinul UDMR, având majoritatea cu vârf şi îndesat, imediat după revoluţie Ion Iliescu a vrut să îi rezerve o oarecare reprezentare în guvern. L-a lămurit Corneliu Coposu că e mai bine să îi lase pe maghiari în opoziţie, pentru că din acea postură puteau să tot revendice orice le trecea prin cap, fără să primească ceva. După aceea, însă, aşa cum spuneam, maghiarii nu s-au mai dezlipit de oala cu smântână, căpătând tot mai multe privilegii, îmbogăţindu-se fără jenă. Niciodată, însă, nu au avut atâta putere ca şi acum, când, practic, PDL le-a satisfăcut absolut toate pretenţiile.
Faptul că Laszlo Tokes şi-a făcut partid propriu le-a încurcat foarte tare socotelile celor de la UDMR, iar pericolul de a nu intra în Parlament este considerabil. Nu m-ar mira ca înainte de alegerile parlamentare unii dintre udemerişti să se mute, cu arme şi bagaje, la partidul lui Tokes, scârbiţi de comportamentul baronilor Uniunii, pentru care autonomia Ţinutului Secuiesc nu mai valorează nici cât o ceapă degerată, iar Ungaria milenară, nici atât. Şi nu vor intra în partid cu mâna goală, ci cu o sumă de voturi, pe care le vor fura de la UDMR. Nu doar acest pericol planează, însă, asupra UDMR, ci, dacă nu are grijă, s-ar putea trezi cu o surpriză de proporţii, interzicerea participării la alegeri, în virtutea faptului că nu este partid politic. Legea spune, negru pe alb, că la alegeri participă partide politice sau alianţe de partide politice.
Dacă până acum, din dorinţa de a avea spaţiu de manevră, prin racolarea UDMR, niciunul dintre partidele ajunse la putere nu a contestat participarea Uniunii la alegeri, mai că aşi putea paria că proaspăt demisionarul pastor ar fi în stare s-o facă, pentru ca maghiarimea să rămână cu o singură opţiune în privinţa acordării votului, adică partidul lui.
Citiți principiile noastre de moderare aici!