A fost arhiplină, vineri seara, Biserica „Dragostea” din Arad, la priveghiul lui Cristian Moisescu. Prieteni, apropiați, cunoștințe mai vechi sau mai noi, personalități locale din diverse domenii de activitate sau oameni simpli au ținut să-i aducă un ultim omagiu fostului primar și să-i fie alături familiei îndoliate.

Chiar dacă, de-a lungul vieții sale, Cristian Moisescu nu s-a lăsat înregimentat în niciun cult, în nicio biserică – declarându-se întotdeuna „doar” creștin – prin moartea sa, a reușit să-i aducă laolaltă, sub cupola bisericii baptiste, pe prelații mai multor confesiuni religioase din Arad. Fiecare a avut de spus un cuvânt bun despre omul, despre creștinul Cristian Moisescu.

Testament: Psalmul 139

Slujba de priveghi a fost deschisă de Valentin Voicilă. Vădit emoționat, el a anunțat că „prietenul meu Cristi Moisescu, fratele Cristian Moisescu și-a făcut înmormântarea, și-a gândit-o înainte și mi-a spus. Printre altele, m-a rugat să citesc Psalmul 139. Îl iubește foarte mult, iubea foarte mult acest psalm. Acum îl înțeleg de ce.”
Pastorul Onisim Mladin a întărit: „Să fii iubit fără să fii cunoscut e o slabă mângâiere. Să fii cunoscut și să nu fii iubit e o mare teamă. Dar să fii cunoscut și să fii iubit în egală măsură este cea mai mare dorință a fiecăruia. Suntem aici pentru că l-am cunoscut și, în măsura în care l-am cunoscut, l-am iubit pe Cristi. Numai că fiecare din noi tânjim după cineva care să ne cunoască deplin și să ne iubească deplin. Și n-am găsit. Cu cât cineva ne cunoaște mai bine, ne temem că s-ar putea să ne iubească mai puțin. Psalmul pe care Cristi mi l-a dat – dacă vreți – prin testament, să fie inspirație pentru cuvântul și mărturia mea e Psalmul 139. Psalmul acesta ni-l prezintă deopotrivă pe Dumnezeu și ne prezintă pe noi, ca și oameni. Și Dumnezeul pe care ni-L prezintă psalmul e Dumnezeul care ne cunoaște dincolo de orice mască. Dar ne iubește dincolo de orice măsură. Acesta-i Dumnezeul nostru: un Dumnezeu care ne cunoaște dincolo de orice mască, dar care ne iubește dincolo de orice măsură.”

Simbol al democrației

Prezent la priveghiul lui Cristian Moisescu, viceprimarul Aradului, Bognar Levente, a subliniat: „Orașul nostru este în doliu. Fostul primar Cristian Moisescu – Cristi al nostru – a trecut în veșnicie. Dar personalitatea lui rămâne în memoria noastră și a orașului ca un simbol al democrației. Cei care l-am cunoscut înainte de 89 știm că a fost mereu devotat valorilor creștine și democrației. A militat cu aceste idei și principii și în 89, curajos, și după 89. Într-o perioadă tulbure, când democrația s-a câștigat cu lupte de sânge, el a avut tăria să fie perseverent și consecvent. Între anii 1992-1996 a fost primul primar ales democratic al urbei. N-a fost o perioadă ușoară, dar el, primarul nostru Cristian Moisescu, a adus un nou model al edilului care a știut să fie în slujba comunității. A fost un model în ceea ce privește corectitudinea și cinstea. A fost mereu interesat de semenii lui, indiferent de crez, etnie sau convingeri politice. A fost un om care radia tot timpul omenie în jurul lui, a fost cu adevărat interesat de soarta semenilor săi. Principiile lui, modelul lui de viață trebuie să fie un model etern în orașul nostru.”

„Bun, senin, popular, serviabil”

În cuvântul său, Cristian Bențe, decanul Facultății de Științe Socio-Umane și Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș”, l-a caracterizat pe Cristian Moisescu ca fiind drept „un hristodoro – un purtător al lui Hristos, un purtător al cuvântului lui Dumnezeu. Căci, prin bunătatea lui, prin seninătatea lui, prin dragostea pe care a arătat-o fiecăruia dintre noi, a reușit să sădească în fiecare din colegii lui o picătură măcar de dumnezeire.”
Pastorul Moise Ardelean, președintele Uniunii Bisericilor Penticostale din România, a vorbit despre „profesorul atipic” Cristian Moisescu, despre primar – care „a fost același Cristian Moisescu: popular, sociabil, serviabil”, despre prietenul care a fost de nenumărate ori în biserica penticostală. Și a încheiat: „Știți care este adevărata credință creștină, biblică, apostolică? Cei ce mor în Hristos, în momentul morții se mută să fie împreună cu Domnul Iisus. Mâine (sâmbătă-n.r.) nu se îngroapă personalitatea lui Cristian Moisescu, ci doar rămășițele pământești. Sufletul său s-a dus la Dumnezeu să se odihnească. Și așteaptă învierea trupului” – a punctat pastorul Moise Ardelean.

Încheiere… catolico-ortodoxă

Seara de priveghi a fost încheiată cu o rugăciune rostită de pastorul Viorel Iuga. După acest moment, în fața asistenței a apărut și a fost primit cu bucurie ÎPS Timotei, arhiepiscopul Aradului, care a spus, printre altele, că „Cristian Moisescu s-a dovedit a fi între noi, cei care slujim biserica și cultele religioase, o personalitate de referință”.
„Încă de prima dată când am stat de vorbă cu Cristian Moisescu, am simțit că este un trimis al lui Dumnezeu. Era un om ales, un om deosebit, cu har” – a spus reprezentantul Bisericii Catolice din Arad.

Atipice…

A fost un priveghi… atipic, un priveghi ceva mai diferit față de ceea ce știm majoritatea dintre noi că înseamnă un priveghi. Căci, pe lângă predici, cântece religioase și omagii aduse defunctului, am ascultat și acorduri de pian, chitară și trompetă, dar și poezie („Început de iubire” – text scris și recitat pe o înregistrare audio de regretatul Ioan Alexandru, prieten cu Cristian Moisescu) și am urmărit chiar și un filmuleț despre oameni și păsări („povestea” de pe fundalul sonor al înregistrării video fiind rostită chiar de către Cristian Moisescu). A fost un priveghi în care, dincolo de tristețe (specifică în astfel de momente), s-a simțit o oarecare căldură sufletească – un sentiment pe care, în vremea când trăia, Cristian Moisescu îl transmitea atât de firesc celor pe care-i întâlnea. A fost un priveghi atipic precum atipice pentru zilele pe care le trăim au fost bunătatea și dragostea cu care Cristian Moisescu și-a înconjurat semenii. Dar acesta a fost el.
„Cred că și lui Cristi i-a plăcut priveghiul” – a șoptit la sfârșitul slujbei, unul din prietenii săi.

 

GALERIE FOTO