Tristan Mihuta
Mulţi dintre noi nu ştim versurile – observaţi, mă includ în această categorie, pentru că nu pot recita mai mult de două strofe. O explicaţie există. Generaţia mea a cântat, la şcoală, un alt imn – „Te slăvim Românie pământ părintesc”; apoi, la armată am intonat „Trei culori cunosc pe lume”… Pe actualul Imn nu l-am învăţat la şcoală şi nici nu prea am avut unde să-l cântâm. Şi apoi, versurile sunt greoaie… Personal, aş fi optat pentru „Trei culori” al lui Ciprian Porumbescu.
Cât priveşte „constatarea” preşedintelui că nu îndrăgim însemnele naţionale, avem de-a face cu o realitate, pe cât de tristă, pe atât de explicabilă. Decenii la rând, visul a milioane de români a fost să fugă de sau din această ţară. Şi astăzi, auzi acelaşi lucru – că aici nu te poţi realiza, că asta nu e democraţie, că suntem un popor leneş, atât de leneş încât nici să ne revoltăm împotriva condiţiei noastre nu ne deranjăm. Toţi sunt mai buni, până şi bulgarii, şi spunem asta cu un cinism absurd, de parcă nu despre noi ar fi vorba. Pentru cei mai mulţi, nimic din ce e românesc, din ce se produce aici nu e bun. Nu cunosc naţiune care să se batjocorească şi să se blameze pe sine cu atâta sadism. La noi, trebuie s-o spunem, nu e nici unitate, nici identitate naţională. Iar Imnul ori însemnele ne par indiferente.
Partea tristă este că însuşi preşedintele nostru cultivă dezbinarea. Dumnealui, care ar trebui – după Constituţie, dar şi din punct de vedere moral – să adune populaţia sub acelaşi „stindard”, nu se comportă ca un preşedinte al tuturor românilor. Nu dă un bun exemplu. Tratează Opoziţia ca şi cum aceasta nu ar fi parte a naţiunii române, ci ar fi alcătuită exclusiv din nişte neaveniţi. Şi populaţia o învrăjbeşte, în loc să o adune. Deci, încă o lovitură dată identităţii şi unităţii naţionale.
tristan.mihuta@informmedia.ro
